Nu încetează să mă uimească capacitatea animalelor de-a simți când nu ești bine. De-a încerca să te ajute, să te protejeze, să te scutească de durere și suferință. Edi știa când sunt bolnavă, era atât de vigilent, de protector! Se așeza fix acolo unde știa că mă doare, delicat, încetișor, de parcă voia să preia el durerea, să mă scutească pe mine. Am crezut că anii mulți petrecuți împreună ne-au unit atât de tare, au creat legătură aceea puternică, dar uite cum și Max e fix la fel. Când am accesele de tuse, vine imediat lângă mine, mă privește atât de înțelegător, de atent! Când pun masca, mă asistă, mă linge pe mâini, parcă ar zice: „Mama, sunt aici, te susțin!”. Încearcă să mă înveselească, îmi aduce jucăriile, face tot felul de giumbușlucuri și figuri amuzante, doar să-l bag în seamă și să-mi distragă atenția de la durere.

Nici azi-noapte n-am (prea) dormit, pe la trei dimineața mi-a venit rezultatul, e negativ. Voi știți că io n-am scris nici pro, nici contra despre povestea asta, nu-mi place deloc felul în care ne-am divizat, cum ne-am despărțit în tabere și-n ce dispute ne-am antrenat. Am scris la începutul pandemiei,

https://aurablupu.com/2020/03/09/probleme-respiratorii-si-nu-numai/

la fel scriu și acum: să ne ferească bunuțu’ pe toți, dacă acum sufăr în halul ăsta, nu vreau să știu cum ar fi fost dacă rezultatul era pozitiv. Nu mă interesează conspirații, oculta mondială și alte teorii, din ce trăiesc acum, pe pielicica și plămânii mei, știu că nu vreau să știu cum e mai mult de-atât. Chiar nu vreau. Toți suntem mari și tari când povestim din auzite, când suntem sănătoși, dar când ajungem la pat, ne facem mici, mici de tot. Nu vă îndemn să faceți sau să nu faceți cutare lucru, faceți ce credeți că-i mai bine pentru voi. Dar nu uitați că-n jurul vostru mai sunt și alții, o mamă slăbită, surmenată, o bunică firavă, un om bolnav. Care n-au o imunitatea puternică, sunt în grupa de risc și care chiar pot muri. Râdem, glumim, facem mișto, dar când ești cu un picior în prăpastie, realizezi cât de ușor poți să aluneci complet în ea.

Aveți grijă de voi, de sănătatea voastră dar și de-a celorlalți. Ar fi fain tare să avem și noi, oamenii, măcar jumătate din capacitatea câinilor de-a vrea să-ți fie alături, să-ți ușureze suferința și să te protejeze de ea, chiar cu prețul suferinței lui.

Oare câți dintre noi am fi capabili să vrem să facem asta? Să suferim noi în locul altcuiva?

Cu drag și cu iubire,

Aura.

21/10/2021