Freedom Writers

Din categoria mesajelor dătătoare de puteri:

„Bună dimineața, Nu știu cu ce să încep 😌 dar cu siguranță va trebui să scrieți în continuare, să ne încântați (că de cântat, ne cântăm noi citind). Am ajuns la capitolu’ 35, dar azi dimineață m-am întors la 17/Dor. Îmi aduc aminte de primul Crăciun petrecut fără fata noastră, rămasă în România; și de-o dimineață când, mergând la muncă, aud o voce de băiat cântând : „M-am născut lângă Carpați la poale de munte, Într-o casă cu mulți frați și cu doruri multe!”… Nu era doar un cântec, era un strigăt de jale și dor, iar eu am ajuns la muncă plângând și nu știa nimeni cum să mă calmeze. Cred că foarte multe persoane se regăsesc în poveștile din cartea dumneavoastră, iar eu îmi doresc să am ocazia să mai cumpăr. O zi frumoasă să aveți 😘„.

Uite cum un simplu mesaj, câteva cuvinte scrise din suflet dau uneori putere și aprind o luminiță, într-un colț întunecat. Am văzut un film care mi-a mers la inimă și m-a făcut să plâng, „Freedom Writers”, nici măcar nu-i nou, e din 2007, nici nu-i lacrimogen, dar fiind inspirat din fapte reale, m-a atins, ca de obicei, tot ce are atingerea realității, pe mine, personal, mă mișcă foarte tare. Una e să povestești din auzite, alta-i să relatezi ceea ce-ai trăit pe pielea ta. Așa și-n filmul ăsta, când cea care a ascuns-o pe Anne Frank, Miep Gies, povestește în fața clasei cum a fost găsită în cele din urmă, iar un băiat îi spune că-i eroina lui, ea îl contrazice spunându-i: „O, nu, nu tinere. Nu. Nu sunt o eroină, nu. Am făcut ce trebuia, pentru că așa era corect. Atâta tot. Știți, suntem toți oameni obișnuiți. Dar chiar și o secretară de rând, o casnică sau un adolescent pot, în felul lor mărunt, să aprindă o luminiță într-o cameră întunecată. V-am citit scrisorile, și profesoara voastră mi-a spus multe despre experiențele voastre. VOI sunteți eroii. Sunteți eroi în fiecare zi.”

Da, nu-i nevoie de fapte mărețe, nu-i nevoie de răsturnat lumi, e suficient să aprindem o luminiță într-un colț întunecat. Atât. Și uite, de asta continui eu să scriu. Astfel de mesaje primite de la voi, oameni pe care nu-i cunosc, nu i-am văzut niciodată dar care se simt atinși pe suflet de cuvintele mele, aprind la rândul lor, o luminiță într-un colț întunecat. Iar roata se învârte permanent, suntem inspirație unii pentru alții, suntem candele, suntem surse de putere când nici măcar nu realizăm, nici nu ne dăm seama de asta.

Vă îmbrățișez și vă mulțumesc din suflet, pentru tot.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

19/10/2021

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.