În cuptor se coace încet crema de zahăr ars, de când cu fumul și pomenitul ei, tot acolo mi-a stat gândul (și pofta). Pe terasă se uscă altă tură de haine, Max stă lângă mine, mai doarme, mai îmi aduce o minge, mai mârâie înăbușit. E cald, n-am mai aprins focul, n-a fost nevoie. Pe luni am multe teme și am mult de învățat. Dar, ca de obicei, când ceva nu-mi place, amân, găsindu-mi altceva de făcut. O ciorbă, o salată de boeuf, o cremă de zahăr ars… De săptămâna viitoare încep și stagiul, deci programul meu va fi și mai încărcat. Am început să adun textele pentru volumul 3 din #TrăirileAurei, plus scriu cât mai apuc și mai pot la continuarea romanului #EuȘiatât. Și să se mai zică de femei că nu-s multitasking! Mulți cred că dacă ești scriitor altceva nu mai faci toată ziua, decât stai și scrii, aștepți să te viziteze muza, visezi cu ochii deschiși la cai verzi pe pereți. Da, faci și asta, mai ales la început, după un timp însă mai revii și cu picioarele pe pământ. Realitatea e alta, viața ta-i neschimbată, merge înainte în același ritm.
M-am uitat în cuptor, crema-i aproape gata, mmm, ce bine miroasă! Max iar mârâie și tresare în somn. E o zi ca oricare altă, obișnuită, din viața unui fircălitor…

Cu drag și cu iubire,
Aura.
09/10/2021