De 1 octombrie am făcut primul foc. Doamne, și ce-mi place mirosul! Un pic a ruginit, un pic a fum, a funingine, un pic a început. Chiar dacă sunt ultimele trei luni din anul ăsta, care a zburat, nu știu de ce eu simt că-i un început. De lună, de toamnă, de tot ce vrem noi. Am stat cuminte-n fața sobei, așteptând prima scânteie, prima flacără, cu cafeaua în mâini, strângându-mi la piept înfrigurată halatul gros, fără cordon, Max a făcut o adevărată pasiune să-l scoată rapid și să fugă cu el, iar când am văzut jarul roșu, scânteietor, mai că mi-a venit să bat din palme, ca un copil. Apoi am tras draperiile și-am fugit repede-n pod. Cerul parcă a luat și el foc. Un început. De lună, de toamnă, de tot ce vrem noi. S-aveți o zi frumoasă ca un răsărit, oameni buni!

Cu drag și cu iubire,

Aura.

01/10/2021

Aud alarma pornind încetișor, treptat se mărește volumul, mă-ntorc pe partea cealaltă, țâfnoasă că-mi întrerupe somnul, îl caut cu cotul pe Adi să-l atenționez, dar nu-l găsesc, sigur s-a dus la baie și-a uitat-o pornită, mormăi io. Când văd că insistă și insistă și sunetul e tot mai deranjant, mă ridic să-i caut telefonul pe noptieră. Nu-l găsesc. Dar stai, sunetul vine de pe noptiera mea… Trec repede pe partea cealaltă și văd. Telefonul meu sună săracu’ disperat, Adi era plecat demult. Sar din pat, era alarma mea. Deja-s cu 10 minute în întârziere. Mă-mpiedic de-un maimuțoi cărat de Max pe scări, calc prin bucătărie pe ceva ce scoate un sunet sfâșietor, o altă jucărie chițăitoare (oare de ce i le tot cumpăr?) și găsesc butonul de cafea. Apăs răsuflând ușurată. Salvarea mea. Bună dimineața, oameni buni! La voi cum e?

La fel de liniștit?

Cu drag și cu iubire,

Aura.

30/09/2021