Îmbrăcată de fiecare dată impecabil, întotdeauna cu o bluză albă cu guler brodat, sau cu fundă, sau un guleraș forjat, toate după o modă veche dar elegantă mereu, cu fuste croite frumos, simplu, dintr-un material care probabil azi nu se mai găsește, cu pantofi cu baretă și un pic de toc mai pătrățos, lucind de curățenie, fără urmă de praf sau de noroi, cu o vestă asortată, adusă de spate, mică, firavă, albă ca neaua pe cap, înarmată cu ustensile adecvate și mănuși galbene, pentru grădinărit, bătrâna ce locuiește în casa impozantă de pe colț mereu curăță, trebăluiește ceva. Plivește buruienile din grădina micuță din fața casei, sau scoate mușchiul dintre dalele de pe trotuar, sau dă cu alb peste vopseaua scorojită, sau șterge, curăță ceva. Chiar dacă se vede că-i veche, că are nevoie de reparații mai zdravene și de-o mână de bărbat, casa ei impozantă, mult prea mare pentru o bătrână singură, strălucește mereu de curățenie. E prea curată ca să poți spune că-i în paragină. Și n-am văzut niciodată pe nimeni altcineva s-o ajute. Azi venea de la cumpărături, pe bicicleta ei veche, dând agale din pedale. A intrat prin ușa laterală, lăsând în urma ei un vag miros de mosc.
Geamurile-s toate acoperite de draperii grele, nu poți să vezi nimic în interior, probabil în spatele zidului mare, care-i înconjoară proprietatea are și-o grădină mare. Casa are și dependințe, probabil acolo au locuit servitorii pe vremuri. Acum e numai ea. „Ducesa”-i spun eu, deși știu că nu-i așa. Sunt oameni care inspiră noblețe și eleganță, fără să fie nobili cu adevărat. Iar când o văd atât de mică și firavă, venind de la cumpărături, mi-o imaginez stând singură, la o masă mare, acoperită cu o față de masă impecabilă, cu pahare de cristal, tacâmuri de argint și farfurii de porțelan desenate cu fir de aur, savurându-și cina, sorbind câte o gură de vin. Sper doar să fie fericită, în singurătate a ei.

Este una dintre cele mai impozante case de pe stradă. Ce mi-ar plăcea să știu povestea ei!

Cu drag și cu iubire,

Aura.

01/10/2021