Serile astea de toamnă, calde și colorate, le-aș prelungi la nesfârșit. Mereu șoptesc mulțumiri. Doamne, ce lume frumoasă ne-ai făcut! Deși văd peisajul ăsta aproape seară de seară, tot nu-mi vine uneori să cred că-i real. La căsuța de pe malul Durmei n-am mai fost de când glicina și liliacul erau înflorite, nu-mi vine să cred că-i deja toamnă, abia a fost primăvară, unde-au zburat trei luni de vară? Sub castanul falnic, bătrân, noduros, ne așezăm pe bancă. Tăcem. E un loc unde găsim mereu ce căutam. Liniște. Întreruptă brusc de-un pocnet, pe masa de lemn a căzut o castană, o privim cum se rostogolește în iarbă. Max o adulmecă, mirat. O lasă în pace, nu miroasă apetisant. În schimb începe să ronțăie un fir de iarbă, plescăind. De pe malul celălalt, unde-i terenul de rugby și pista de atletism, se aud strigăte, râsete, glasuri subțiri de copii. Au iar antrenament, un grup a trecut pe lângă noi, echipați toți în albastru. Ce-i invidiez că pot alerga! Un bărbat tânăr îmi atrage atenția de la distanță, pare un pic grăbit, ceva-i lucește la un picior. Când ajunge-n dreptul nostru ne salutăm, iar eu încerc să nu mă zgâiesc. Are proteză cu care pășește normal. Mda, nu mai invidiez pe nimeni, chiar dacă nu pot alerga mulțumesc pentru cum sunt.
Serile astea de toamnă, colorate și calde, le-aș prelungi la nesfârșit.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
22/09/2021

PS Cărțile mele le găsiți acum și la Cărturești. Mulțumesc Nora pentru poze!