E destul de evident că nu-s întreagă la cap, nu? Și io văd asta, cu ochiul liber, d-apoi voi? 😜 Când viața mea-i faină, da’ faină rău de tot, fac ce vreau, când vreau, zburd ca o căpriță pe câmpii cu fluturii și printre flocirele, nu mai am mari responsabilități, decât de-alea soft, când în sfârșit am timp de mine și de pasiunile mele, hop, atunci fac câte ceva și-mi complic existența, singură-singurică, cu mânuțele astea două alduite și căpuțu’ ăsta dus. Cum unde? Cu pluta, pe Someș! 😁 Anul trecut, în septembrie, după cum știți, mi-am luat câine. Cum și în ce fel complică dumnealui și tulbără o viață, cred că nici n-are rost să mai explic, mulți deja știți. Și amu, în timp ce scriu îmi roade șlapii și mă ceartă, să-i dau jos… 🙄 Bun. Anul ăsta, tot septembrie, m-am mai înscris și la școală. Mâine am alt test, deja două am dat și mai trebuie, tot săptămâna asta, să-mi găsesc un loc de stagiu, iar luni am alte două examene, plus de învățat un curs on-line… Cred că o să fac scurt-circuit. Cum unde? La căpuțu’ ăsta, care nu-i întreg! N-am putut sta io cuminte, pă curu’ meu, liniștită, să zburd doar pe câmpii? Pa zburdat, pa viață liniștită. Am complicat-o într-atât de tare de zici că-i labirint, nu numai că nu mai găsesc ieșirea, uneori nici nu mai știu pe unde s-o apuc.

Eh, asta e, am mai fost eu într-un labirint, Lithica, din Menorca, și când m-am săturat de el și de umblat aiurea, m-am cățărat frumos deasupra lui și am ieșit. 😉 O să găsesc io și acum o soluție, sper. ☺️ Dacă nu, asta e, când încep să postez articole incoerente, să știți că m-am scurtcircuitat de tot. ⚡⚡⚡

Cu drag și cu iubire,

Aura

22/09/2021