Nici anul ăsta nu pot să mă plâng de vremea din septembrie, până acum a fost tare fain, azi, 14, la 20:22 sunt 20 de grade, ce-i drept e înnorat, dar cald, plăcut. Doar ciorile astea de-ar tăcea și nu s-ar mai sfădi! Pe sobă fierbe-ncet cucuruzul, m-am obișnuit să profit din plin de ce dă Dumnezeu acum, în sezon, nu mai cumpăr trufandale și fructe exotice, prefer să iau ce abia s-a copt. Degeaba sunt cireșe, să și le bage-n cur, trebuiau să le pună pe stand în mai – iunie, nu amu. Amu iau struguri și cucuruz, în octombrie ludău și castane, iar când mergem la plimbare, mâncăm nuci și mure (câte mai găsim). Ne-am învățat cu abundența, să avem de toate și oricând, doar că multe din trufandale nu au niciun gust. Cele mai parfumate, aromate, dulci, și zemoase nectarine le-am mâncat în Spania, când am muncit la câmp, la culesul lor. Le ștergeam de pantaloni și le haleam direct. La fel și merele și perele, culese atunci, din pom. Mă uit pe rafturile din magazine cu fructe și legume fel de fel și mă întreb de multe ori, oare de cât timp stau prin frigidere, doar ca să le vândă la suprapreț și să ne satisfacem noi un moft?
Miroase a cucuruz dulce, a toamnă, ciorile tot nu dorm, a și picurat o țâră, cerul e tot mai înnorat, în depărtare văd un fulger. Stau încă pe terasă, cât mai pot, profit din plin de ce dă Dumnezeu, acum.

Cu drag și cu iubire,
Aura
14/09/2021