Mă topesc. Dar nu de la căldură, de asta chiar nu mă plâng. 27 de grade, o vreme absolut superbă, o vară târzie, un cer incredibil, nori fel de fel. Și eu, și Max, și Vlad suntem încântați, oricât de cald e, ne place. Adorăm. Iubim vremea asta. Și liniștea, pacea, baloanele ce răsar ca ciupercile după ploaie, seara, înainte de-apus. Max iubește și joaca cu mingea, zbenguiala, aleargă să prindă fluturi și libelule. Iar eu – noi toți, de fapt – îl iubim nespus pe el. Cu toate problemele lui de sănătate, cu greutățile ivite, nu regret niciun moment că anul trecut, în septembrie, l-am luat în viața noastră. E sursa noastră principală de bucurie, de voioșie, de râs, nu-mi mai văd viața fără el. Un ghemotoc de blană, doi ochi frumoși, o codiță neastâmpărată și multă, multă dragoste. Cum să nu te topești? 💖
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
07/09/2021
Aura B. Lupu 
Azi a fost o zi minunată, într-adevăr! La fel ca și tine m-am plimbat în natură cu fiica mea. Nu ne-am gândit să facem poze, mi-am încărcat numai ochii cu frumusețea dimprejur. Căldura înmuiase vegetația și în aer se resimțea un iz stătut, de provincie și de vechi, care îmi amintea de copilărie. M-am bucurat că a putut să facă și Ana câțiva pași alături de mine. Curând ne vom înzdrăveni, așa se pare. Din păcate minunea asta, a timpului frumos, nu va ține nici măcar cele trei zile ale zicalei, de joi anunțându-se iarăși ploi.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Of, Condei, acum m-ai neliniștit, sper că tu și Ana sunteți bine, pentru că se vede treaba că n-ați prea fost… Îmi pare rău și sper să vă reveniți complet, și mai sper ca bănuiala mea să nu se adeverească. Vă trimit multe îmbrățișări!
ApreciazăApreciază
A, nu Aura, slavă Domnului suntem bine, nu-ți face griji! Nu am fost bolnavi, nu în sensul acela la care îmi dau seama că te-ai gândit. Eu, cum mă știi, am acele mici probleme pe care nici nu le mai bag în seamă în general, dacă pot rămâne în continuare funcțional. Și sunt. Ana însă a făcut o problemă la picior, îi zice fasciită plantară, din cauza încălțărilor bloncoase cu care nu a fost obișnuită. Asta e tot, dar am folosit pluralul când m-am exprimat dintr-un fel de reflex, o veche obișnuință a perioadei când aveam copiii mici și problemele lor deveneau foarte tare și ale mele. Acum ea a crescut, dar eu se pare că nu m-am schimbat prea mult. Prefer de o mie de ori ca orice durere să fie asupra mea decât la vreun copil. Pentru că eu știu să rabd mai bine, sunt mai călit… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uf, ce bine! Asta așa e, preferăm să luăm noi toată durerea lor, dacă se poate. Sper să se obișnuiască, deși sunt tare grele, poate găsiți altele, pe net, io așa am făcut și se încadrează și în standarde. Multă sănătate vă doresc!
ApreciazăApreciază