Am ieșit afară la țanc, cât am umblat pe coclauri a fost numai bine, Adi s-a uitat, în timp ce ne plimbam, la vreme și-a zis că ăia zic că va ploua, dar i-am contrazis, cum să plouă, uite ce cer albastru și frumos! N-am intrat bine în casă și-a început să răpăie ploaia pe acoperiș. E bine să-i mai și asculți, nu se prea înșeală cu prognoza, cam au dreptate, de obicei. E vineri seara, e destul de liniște, față de alte locuri la noi e bine de tot, mă îngrozesc știrile despre Grecia, cu incendiile care fac ravagii și furtunile din România. Nu pot să nu mă gândesc la bieții oameni care-s nevoiți să plece din calea focului, sau la cei care rămân fără acoperiș. Sunt vremuri grele, încercate, nenorocirile din lume parcă nu se mai opresc. Iar noi nu dăm semne că am vrea să ne schimbăm, să ne trezim, continuăm în același ritm, fără să ne pese că-s atâtea avertizări. Continuăm să poluăm, să ne împrăștiem mizeria-n jur, suntem o specie tare cotrofoasă. Aruncăm deșeuri peste tot, consumăm și consumăm, fără să arătăm un gram de respect pentru natură în schimb, poluăm apele, murdărim, infectăm, ne lăsăm urmele peste tot.
Oare o să ne trezim în ceasul al doisprezecelea, măcar?

Cu drag și cu iubire,
Aura.
06/08/2021