Stele

Sunt oameni cu care n-ai mai vorbit de ani de zile, dar pe care-i ai în gând, sunt parte din cerul tău, e un citat, nu știu al cui, dar care tare bine mi s-a potrivit azi: „Prietenii adevărați sunt ca stelele, nu îi vezi mereu dar știi că sunt acolo.”
Am vorbit azi muuult la telefon (mult pentru mine înseamnă de la o juma’ de oră-n sus, Adi râde mereu și se tot miră, cum și ce poți vorbi atâta la telefon, că el, după cum declară, în 5 minute, cu tot cu salutat, a încheiat convorbirea 🤪). Am vorbit cu câteva prietene, așa s-a potrivit azi, cu care n-am mai povestit demult. Și ce-i foarte fain e că, chiar și după atâta vreme, discuțiile și poveștile noastre s-au înnodat, au continuat de parcă ne-am fi despărțit aseară. Nu știu cum, dar te simți confortabil, te simți bine, senzația de apropiere, chiar dacă-s mii de km între voi e pregnantă, a ca și când doar auzindu-i vocea, parcă vezi persoana aievea, lângă tine. O recunoști…
Sunt oameni cărora nu trebuie să le ceri scuze, nici ei nu simt nevoia s-o facă, e o înțelegere reciprocă, da, nu am vorbit demult dar e ok, știu că-s pe cerul tău. E minunată senzația, e minunat să ai astfel de oameni în cercul tău, în Calea ta Lactee… Nu-s mulți, ce-i drept. Dar de prieteniile care-s măsurate mai mult în cadouri decât în gândul bun, care pun preț pe ce și cât primește fiecare (sau a dat), mai bine mă lipsesc. Recunosc că mă simt inconfortabil când primesc un cadou foarte scump, dar mă simt în largul meu când cineva mă caută doar pentru a sta de vorba cu mine, să vadă ce mai fac. Mă simt bine să știu că-s și eu o mică stea, pe cerul cuiva, că indiferent după câtă vreme reluăm legătura, ea continuă firesc, normal. Că la orice oră din zi sau noapte, în caz de nevoie, am și eu, dar și ea, la cine apela.

Stelele de pe cerul meu nu-s multe, nu-i Calea Lactee, dar cu siguranță strălucesc.

Mulțumesc, steluțele mele, vă știți voi.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

03/08/2021

2 gânduri despre „Stele

  1. Sunt la fel ca și Adi 🙂 Convorbirile mele nu ar dura mai mult de 5 minute dacă ar depinde numai de mine. E și după interlocutor… Cu fratele meu însă dăm dintr-una în alta și vorbim, nu ne jucăm. Nu des, dar consistent 🙂 El este un mare povestitor iar eu un încercat ascultător. S-a întâmplat ca el să meargă pe linia artelor plastice, iar eu să recunosc că nu sunt la fel de bun și să mă îndrept spre scris. Sunt sigur că ar fi fost mai bun decât mine și aici, pentru că are un foarte bun simț de observație, este extrem de analitic și cu un zoom al detaliului, ceva de speriat. Cred că am mai spus, dar îmi face plăcere să o repet, că fratele meu este varianta mea mai bună. Și îmi este tare dor de el!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.