Reflexii. Și reflecții. La cât de fragili și efemeri suntem. Dispensabili. Lumea merge înainte, cu sau fără noi, exact la fel. Peisajul, natura, locurile nu se schimbă, prea mult. Revenim într-un loc după doar două, trei săptămâni și constatăm că la fel se oglindește-n apă cerul, copacii așișderea, noi suntem doar schimbați. Starea noastră-i alta, noi suntem alfel. Când ne credem importanți, de neînlocuit, indispensabili, e bine să privim în jur, să observăm cum totul merge mai departe, cu sau fără noi. Când ne agățăm de-un loc de muncă unde (credem noi) suntem de neînlocuit, să ne amintim cum ne simțim când revenim la el după concediu, cum constatăm că nu s-a prăbușit nimic fără noi, că treaba noastră a făcut-o altcineva, mai bine sau mai rău, nici nu contează. Contează să nu ne dăm sufletul pentru un loc de muncă, să nu ne consumăm, să nu ne mai strofocăm. Pentru că lumea merge înainte, natura-și mână mersul ei, planetele se învârt fix la fel, cu sau fără noi.

Cu drag și cu iubire,
Aura
01/08/2021