Am multe dorințe, doruri și visuri. Dar pentru luna care tocmai a-nceput, am unul, mare și lat: să ajung la mare, pe nisipul fierbinte, atât de fierbinte încât să-mi ardă tălpile și, țopăind de zor, să alerg râzând în apa sărată și să mi le scufund ușurată de răcoarea ei. Să-mi văd degetele cum se adâncesc în nisip, valurile înspumate să-mi mângâie gleznele, s-ascult nemișcată foșnetul lor. Să cuprind în ochi razele soarelui la răsărit și apus, să respir briza mării, aerul sărat, adânc, în plămâni, să-i curăț de orice urmă de boală, de orice pată, de orice „dușman”. Să-i simt cum se umflă puternici, în piept, cum se înfoaie ca niște curcani și fac gâl-gâl, fără urmă de horcăială, de hârâit, de murmur.

Cât suntem de inconștienți când suntem tineri și în puteri! Credem că sănătatea și energia ne sunt promise, pe veci, și avem voie să facem ce vrem. Dar cât ne-nșelăm!

Credeam că-s reparabilă, că inhalând gaz toxic, amoniac pentru curățenie și clor, ani de zile, n-o să pățesc nimic. Că pleurita-i o nimica toată, că astmul e pe baza de stres, că fumatul nu-i chiar atât de dăunător. Dar câte nu credeam, chiar și că pot muta munții din loc! Bine, asta când ești tânăr și sănătos.

Iar când începi să pierzi din puteri și să acumulezi boli și dureri, vorbele mamei încep și ele să-ți răsune-n urechi, să capete sens. „Ia-ți un fular, gât golaș de Transilvania, c-o să răcești! Nu umbla desculță pe ciment! Nu sta cu curu’ direct pe pământul rece, pune-ți ceva sub el, dacă vrei să mai faci copii!”. Dădeam indiferentă și agasată din mâini, ce sfaturi băbești! Dar câtă dreptate avea!

Am multe doruri și visuri, dar pentru luna august am unul mare și lat: să respir adânc aerul mării sărat, să-mi simt tălpile arse de nisipul fierbinte și-apoi răcorite în apa albastră, gleznele mângâiate de valuri, ochii umpluți de razele soarelui la răsărit și apus.

Voi? Ce doruri aveți?

Cu drag și cu iubire,

Aura.

01/08/2021