Mă încearcă o stare de melancolie, spre tristețe chiar, de când m-am întors. N-am niciun motiv, așa, mai serios. Ce-i drept când nu te simți bine, îți cam plouă și-ți tună, și-ți fulgeră, n-ai chef de nimic. Dar aici chiar plouă zilnic, sunt într-una furtuni, cu rafale puternice, nu-i zi lăsată de Dumnezeu fără câteva ropote serioase de ploaie și vânt. Numai vară nu zici că e, parcă-s în sezonul musonilor, în Asia de sud. Aerul e înecăcios, umed, miasme fel de fel se ridică din pământ, muște multe, multe, cum n-am mai văzut până acum, țânțari și gângănii fel și fel, peste tot e o mizerie și-o delăsare de nedescris, așa mizerabil și neîngrijit orașul ăsta n-a mai fost, de când stau în el. Bălăriile îs mintenaș cât copacii, peste tot e o adevărată junglă, nu loc de plimbat, nu parcuri, nu piste pentru bicicliști, totul e înghițit de vegetația ce crește, și crește, zici că-i vrejul de fasole a lui Jack, uriași și căpcăuni mai trebuie să cadă din cer și-i oblă treabă. Măcar dacă l-ar hali pe primar, să vină altul în loc, mai gospodar! Rahații de câini sunt la fiecare pas, trotuarele-s murdare, lângă mine se construiește, iar când au montat șantierul au pus și-un WC din ăla ecologic – cică! – mobil, dar nu l-au golit niciodată, mirosul e îngrozitor. 🤢 Nici de lucrat nu mai lucrează, că-i „bouwverlof”, concediul din construcții, adică.

Coșurile de gunoi sunt doldora, negolite, jeg și mizerie peste tot, muște și ciori la fel, adică toate semnele neîngrijirii și delăsării.
Curețenie și orânduială ca-n occident? Ha! Da’ de unde! Un cătun ordinar.
Ca noroc că dă Dumnezeu, pe lângă atâta ploaie și vânt, câte-un apus de vis și-un curcubeu, măcar el mai înfrumusețează peisajul. Ca noroc!

Cu drag și cu iubire,
Aura.
28/07/2021