„Drumul, de la graniță încoace, unde am așteptat o oră și jumătate, a fost ok, nu aglomerat, nu mari întârzieri, pe celălalt sens însă am văzut că au fost multe blocaje. La trecerea în Austria am avut iar noroc, pe noi nu ne-au oprit, ne-au făcut doar semn să trecem, UE ar drum bun,am statboart Mulțumesc lui  da  fdri.nbun”

Cam atât am apucat să scriu ieri seară, ultimele cuvinte nici nu mai știu ce-am vrut să scriu, mi s-a rupt filmul, oboseala și-a spus cuvântul și-am adormit înainte să termin de scris. Poate la fel pățesc și-acum, dacă de la un moment dat devin incoerentă, să știți de ce. 😁

A fost un drum de întoarcere bun, nu ne putem plânge, din contră, putem zice c-am avut noroc, n-am stat în blocaje, nici la trecerea în Austria, aseară locul de cazare a fost tare frumos, în Linz, chiar lângă Dunăre, ne-am plimbat pe malul ei cu Max și, oricât de obosiți am fost, nu ne-a mai venit să ne întoarcem la hotel, atât de plăcut a fost. Era plin de tineri pe malurile cu pietriș, strânși în jurul unor focuri de tabără, în liniște, nu țipau, nu făceau gălăgie, petreceau într-un fel cum io n-am mai văzut. Am întâlnit oameni care făceau jogging, alții care se plimbau, unii care doar stăteau pe bănci, într-o liniște și curățenie de nu-ți venea să crezi că ești într-un oraș, se auzea clipocitul apei care-l cam nedumerea pe Max. Peisajul era de vis, în stânga era un pod alb, plin de lumini care se oglindeau în apă, peste Dunăre, pe partea cealaltă, se vedeau dealuri, păduri, iar într-un vârf de deal era un castel. Max a fost mai vesel, în sfârșit, și asta ne-a fericit cel mai mult. Azi a fost un pic mai greu, pe Germania am prins ploaie torențială pe o mare porțiune din drum, iar acasă la fel, n-am intrat bine că a început să toarne cu găleata.

Dar am ajuns cu bine și întregi, Doamne-s mulțam. Au fost două săptămâni intense și îmi pare tare bine c-am reușit anul ăsta să ajungem să-i vedem pe toți ai noștri. Ce va mai fi, habar n-avem.

Am încheiat jurnalul de iulie cu revenirea acasă unde Max e cel mai fericit. A țopăit într-una când i-a văzut pe băieți, a dat iama în cutia lui cu jucării, a și mâncat (un pic) și-a băut apă, iar acum doarme liniștit. Așa că sunt și eu. Obosită dar liniștită, în casa și-n pătucul meu.

V-am țucat!

Cu drag și cu iubire,

Aura.

24 iulie 2021