Jurnal de iulie. Ziua 7.

Nu-mi vine să cred că a trecut deja o săptămână, în concediu timpul zboară, uite că au trecut 7 zile (ce-i drept 2 pe drum), fiecare clipă-i tare prețioasă, pentru toți, desigur, dar acum, aici, pentru noi e aur curat. Tocmai de asta nu-mi place să pierd timpul deloc, așteptările lungi, timpii morți, cozile interminabile mă exasperează, am senzația că-mi fură din timpul de calitate petrecut acum, aici. E și așa prea scurt, iar când ceva îl mai scurtează, devine agasant, frustrant. Se lucrează la drum, tocmai acum, în lunile de vară când toată lumea circulă, merge în concediu, temperatura-i ridicată iar așteptarea asta-n trafic, sferturi, jumătăți de oră pe câțiva km e tot mai grea. Cozile formate zi de zi parcă-s tot mai lungi sau io-s tot mai nerăbdătoare. Azi au fost doar 28 de grade, acum e ideal, 20 de grade, la ora 22, dar stând la (altă) coadă azi, la poștă, pe la amiază, am simțit că mă topesc. Măcar am reușit să trimit cărțile promise, chiar dacă am fost nevoită să stau la coadă de două ori. Stupid. Cum să nu ai (tocmai) la poștă plicuri adecvate? Iar asta am aflat după un sfert de ceas… A doua oară, după ce-am cumpărat plicurile de la un magazin alăturat și le-am scris, am stat peste o jumătate de oră, să le expediez. Măcar doamna de la ghișeu a fost amabilă, sistemul e clar nefuncțional, din 4 ghișee doar două serveau clienții, restul persoanelor (am numărat 8 în total, care erau la vedere), habar n-am ce făceau.

Când ai tot timpul din lume, ridici din umeri și zici „Asta e!”, când însă ai la dispoziție doar două săptămâni, e un pic mai greu să accepți. Mai ales când știi că se poate și altfel. De fiecare dată când văd oamenii ăia care țin paletele cu verde sau cu roșu, la drumul în lucru, pe post de semafor, în primul rând îi compătimesc, să stai pe căldura aia, atâtea ore, e cumplit, iar apoi mă enervez. Doi oameni care pierd efectiv timpul, pe care-ar putea să-l folosească muncind și care-ar putea fi înlocuiți de-un simplu semafor. Eficient. Și simplu. Nu?

Cu drag și cu iubire,

Aura.

16/07/2021

4 gânduri despre „Jurnal de iulie. Ziua 7.

    1. Păi asta mă întreb și io, Aurora! Mai ales că-i singurul drum care leagă Transilvania de Moldova, n-ai pe unde ocoli, deci îți imaginezi ce trafic e. Noi stăm în Cuzdrioara, la părinții mei, dar mergem în fiecare zi în Dej, la părinții soțului, e o întreagă nebunie. 😥😳

      Apreciat de 1 persoană

      1. Acum exact trei ani am fost în țară. Am fost de câteva ori pe acele drumuri, mai exact Cluj-Baia Mare+ plus zona. Şi atunci lucrau la drum. Stăteam şi câte 3 ore blocați pe diferite porțini, adică tot câte 15- 20 minute. Acelaşi lucru am pățit şi pe drumul Cluj-Oradea. Nu-mi vine să cred că iar repară, dar nici nu ştiu de ce mă mir…
        Numai bine!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.