Jurnal de iulie. Ziua 5.

Spectacol mai interesant decât spectacolul vieții, nu-i.

Undeva, într-o parcare la Kaufland.

Doi tineri, încruntați, preocupați, mai mult ea, el mai mult indiferent, vociferând, mai mult ea, el mai mult tăcând, ea palidă, slăbuță, el mai corpolent, cu ochelari de soare, exasperat de la un moment dat de strigătele ei, coboară apatic din mașină. Ea, șoferița, deschide ușa brusc, violent, și-o izbește de oglinda mașinii lângă care a parcat. Ea trece ca o vijelie, el strigă ceva la ea, ea dă din mâini, nepăsătoare, el o urmează, aruncând în trecere o privire spre mașina pe care ea a lovit-o și-ncremenește. Din mașină o femeie-i zâmbește larg. Are în brațe un cățel. Încurcat, nu știe ce să facă, ezită, se-ntoarce totuși la mașină, se uită la oglindă și strigă după partenera lui. Ea însă-i deja departe, așa că o urmează, fără să încerce măcar să-și ceară scuze.

Alți doi tineri, ea vrea să ia un cărucior, el nu o lasă, o prinde-n brațe pe la spate și-a sărută pe păr, pe gât, punându-și apoi mâinile peste mâinile ei. Râd amândoi.

Un bărbat coboară dintr-o rablă, toată ruginită, se scarpină între picioare, cască larg și dă cu ochii de-o femeie tare frumoasă, ce pășește ca o gazelă, c-o rochie înflorată ce-i flutură lasciv pe corpul perfect; bărbatul rămâne cu căscatu-n gât. Merge înainte dar se uită-n spate, după căprioară, până se lovește de un alt căscat. Femeia din mașină, cu cățelul în brațe, râde de-amândoi. Gazela nici măcar nu observă ce accident a provocat.

Femeia de serviciu adună mizeria de pe jos, roșie la față, transpirată, evident obosită și cu părul deranjat, înfoiat de la umezeală. Probabil de abia așteaptă să termine programul, să plece acasă, să se odihnească.

Un alt bărbat, elegant, grizonat, cu ochelari și-un pic de barbă, descarcă cumpărăturile. Nu-s multe, câteva pachete, o sticlă de vin, una de suc. Pleacă grăbit să lase căruciorul.

Cei doi certăreți se-ntorc, tot încruntați, tot supărați. Poate sperau ca mașina aia cu numere de Belgia să fi plecat deja, ea urcă fără să privească măcar spre ea, el, mai cumpătat, merge iar la oglinda lovită. Femeia din mașină coboară cu cățelul în brațe, tot zâmbind. Soțul ei, pe care-l așteptase în parcare, apare și el, la țanc. Oglinda e zgâriată un pic, bărbatul își cere scuze, soțul le acceptă și asta e. Pentru o zgârietură, ce sens ar avea să facă tam-tam? Între timp femeia certăreață privește ostentativ, fix în partea cealaltă. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.

Spectacol mai interesant decât spectacolul vieții, nu-i.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

14/07/2021

14 gânduri despre „Jurnal de iulie. Ziua 5.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.