Spectacol mai interesant decât spectacolul vieții, nu-i.
Undeva, într-o parcare la Kaufland.
Doi tineri, încruntați, preocupați, mai mult ea, el mai mult indiferent, vociferând, mai mult ea, el mai mult tăcând, ea palidă, slăbuță, el mai corpolent, cu ochelari de soare, exasperat de la un moment dat de strigătele ei, coboară apatic din mașină. Ea, șoferița, deschide ușa brusc, violent, și-o izbește de oglinda mașinii lângă care a parcat. Ea trece ca o vijelie, el strigă ceva la ea, ea dă din mâini, nepăsătoare, el o urmează, aruncând în trecere o privire spre mașina pe care ea a lovit-o și-ncremenește. Din mașină o femeie-i zâmbește larg. Are în brațe un cățel. Încurcat, nu știe ce să facă, ezită, se-ntoarce totuși la mașină, se uită la oglindă și strigă după partenera lui. Ea însă-i deja departe, așa că o urmează, fără să încerce măcar să-și ceară scuze.
Alți doi tineri, ea vrea să ia un cărucior, el nu o lasă, o prinde-n brațe pe la spate și-a sărută pe păr, pe gât, punându-și apoi mâinile peste mâinile ei. Râd amândoi.
Un bărbat coboară dintr-o rablă, toată ruginită, se scarpină între picioare, cască larg și dă cu ochii de-o femeie tare frumoasă, ce pășește ca o gazelă, c-o rochie înflorată ce-i flutură lasciv pe corpul perfect; bărbatul rămâne cu căscatu-n gât. Merge înainte dar se uită-n spate, după căprioară, până se lovește de un alt căscat. Femeia din mașină, cu cățelul în brațe, râde de-amândoi. Gazela nici măcar nu observă ce accident a provocat.
Femeia de serviciu adună mizeria de pe jos, roșie la față, transpirată, evident obosită și cu părul deranjat, înfoiat de la umezeală. Probabil de abia așteaptă să termine programul, să plece acasă, să se odihnească.
Un alt bărbat, elegant, grizonat, cu ochelari și-un pic de barbă, descarcă cumpărăturile. Nu-s multe, câteva pachete, o sticlă de vin, una de suc. Pleacă grăbit să lase căruciorul.
Cei doi certăreți se-ntorc, tot încruntați, tot supărați. Poate sperau ca mașina aia cu numere de Belgia să fi plecat deja, ea urcă fără să privească măcar spre ea, el, mai cumpătat, merge iar la oglinda lovită. Femeia din mașină coboară cu cățelul în brațe, tot zâmbind. Soțul ei, pe care-l așteptase în parcare, apare și el, la țanc. Oglinda e zgâriată un pic, bărbatul își cere scuze, soțul le acceptă și asta e. Pentru o zgârietură, ce sens ar avea să facă tam-tam? Între timp femeia certăreață privește ostentativ, fix în partea cealaltă. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.
Spectacol mai interesant decât spectacolul vieții, nu-i.
Cu drag și cu iubire,
Aura.
14/07/2021


Foarte detaliat. Asta e spectacolul vieții într-adevăr. Și e magnific de real.❤️
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc, te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe cățel îl cheamă Max? 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😁 Exact. 💖
ApreciazăApreciază
Foarte fain ai descris.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Em. 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate că nu are legătură, dar mi-am amintit de Ioan Grigorescu și de „Spectacolul lumii”. Descrierile tale au ceva din instantaneele surprinse de acesta în călătoriile sale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Onorată, mulțumesc frumos! 💙
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oameni… adeseori un spectacol interesant. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte. 😊 💖
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos văzut spectacolul ăsta prin ochii femeii cu căţelul în braţe! Şi mi-a plăcut contrastul dintre cele două cupluri.
Nu e zgâriată tare, nu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Potecuță! Este un pic, se vede, mașina-i nouă, dar… asta e. 😁 Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E adevărat, frumos spectacol vieții, bine, dacă vrem să-l observăm, că de cele mai multe ori zici că avem ceață pe ochi, nu mai vedem nimic.
Să te bucuri de locuri și cei dragi, Aura!🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos, Licurici! 💙💙💙
ApreciazăApreciat de 1 persoană