La fel de cald, la fel de fain, la fel de plin. De emoții, de revederi, de retrăiri. Locuri dragi, oameni faini, arome unice, cărți mult dorite. Mi-am satisfăcut azi alte trei pofte: ciorba de șelate*, covrigii cu vișine și multe cărți. Unele plăceri sunt de neegalat. Unele bucurii vin și din papilele gustative, musai să recunosc. Nu-s imună, n-am rețineri și nici nu mă abțin. Unor pofte, cu tot cu urmări, le cedez. Știu c-o să oftez când o să mă urc pe cântar, dar asta e. Măcar o dată-n an poftele astea vreau să le satisfac fără să regret. Mi-am primit și porția de cărți, altă bucurie, de-abia aștept să le citesc.
Știu că doi ani nu-s chiar atât de mulți, dar totuși e un interval destul de lung în care anumite lucruri, nebătându-te de ele, le cam uiți. Avem tendința de-a cosmetiza amintirile, de-a le colora, iar când dai inevitabil și de gri, rămâi un pic surprins și te întrebi: „Oare cum de am uitat?”. Nu am uitat de unde am plecat, am uitat doar clădirile care parcă stau gata să se prăbușească, chiar în centrul orașului, am uitat de cablurile multe, multe, atârnând de stâlpii înclinați, am uitat de podul peste Someș plin de gropi, veșnic aglomerat, am uitat de câinii străzii, de cerșetori. Gustul revederii-i iar dulce-amar… Noroc cu bucuria care-mi vine și din papilele gustative, încântate de ciorba de șelate și covrigii cu vișine și cu bucuria din provizia refăcută de cărți, care-i și ea de neegalat.
Cu drag și cu iubire,
Aura.
14/07/2021
*șelate – salată
Aura B. Lupu 
Frumos, frumos și iar frumos. Ce dragă-mi ești. Iar minunea cu blăniță, să-l iei acasă. 🙂 Te pup și distracție maximă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult, Em, de-abia am așteptat să deschid cutia cu bunătăți. Ce frumoase-s toate! Ce treabă bună faceți voi toți! 💖🙏💖
ApreciazăApreciază
Mi-am amintit și eu de gustul amar pe care l-am simțit când am revenit în țară după primele luni ale mele petrecute în străinătate. Înainte, până a pleca undeva, mă gândeam cum unii pot să revină acasă și să fie parcă distanți, reci, dezamăgiți chiar de persistă bucuria revederii cu oamenii dragi. Păi prima oară în viață simțisem și eu așa ceva. Veneam cu un taxi de la aeroport și mă apucase un sentiment atât de ciudat. Eram acasă, dar, totodată, străină, neputincioasă în fața mizeriei care se petrece în țara în care m-am născut. Atunci mi-am dat seama că într-o oarecare măsură și aici suntem străini. Un fel de: străini printre străini, străini și acasă… 😦 Așa sentiment aveam după câteva luni acolo, dapoi cei care de ani de zile sunt stabiliți în alte țări…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, Emilia, exact așa este, nicăieri nu mai ești acasă, doar dacă îți impui să ignori ceea ce te înstrăinează. E greu uneori, de asta cred că ne agățăm de arome, locuri, oameni faini și dragi. Îți mulțumesc. 💙
ApreciazăApreciat de 1 persoană