Întoarcem capul și ne prefacem că nu observăm. Privim în altă parte, când nu vrem să vedem. Trecem cu vederea situații aberante, drame cutremurătoare, povești incredibile, cu un ridicat din umeri și-un dat din mână. Facem ca struțul, crezând că dacă ne ascundem capul în nisip, pericolul dispare. Abuzuri, crime, cruzimi de nedescris, monștri, personaje grotești, oameni răi și diabolici, cefe late și maieuri, cruci imense de aur, mașini de lux, bani cu toptanul, lumi întunecate, oribile, admitem că există, dar nu lângă noi. Nu în lumea noastră perfectă, frumoasă, corectă, plină doar de sclipici și fericire, pe care-o postăm cu insistență pe Instagram, de parcă am vrea noi pe noi să ne convingem de adevărul ei. Sau preferăm să credem că există o astfel de lume tenebroasă doar în filme, în cărți, în cartiere dubioase, în culturi diferite, în celălalt capăt de lume, departe, departe de noi. Pe străduța noastră frumoasă, curată, cu case cochete, cu gazon tuns perfect, regulat, cu trandafiri superbi și grădini minunate, îngrijite, toți sunt buni, toți trăiesc frumos, toți sunt zâmbitori și fericiți. Sau dacă-s nefericiți, se știu preface al naibii de bine. Auzim apoi ceva îngrozitor, ne oripilăm pe moment, ne mai scapă o lacrimă, ne felicităm că suntem sensibili, empatici și-a doua zi uităm. Ascundem, ne prefacem, negăm, ignorăm, întoarcem privirea, suntem ipocriți. Până când? Până când fapta aceea îngrozitoare ne privește pe noi sau pe cei apropiați. Realitatea aceea cutremurătoare vine și mătură totul din cale, ca un taifun. Și-abia atunci realizăm. Că tot ce credeam că se petrece doar departe, departe de noi, în alte lumi, în filme și-n cărți, era, de fapt, la un pas.

Cu drag și cu iubire,
Aura.
30/06/2021

https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/