Ce scriam ieri? Că viața mea-i banală și simplă? Ha! Ia de-aci, Auruc, a zis atunci Universul, ca să nu te mai plângi. 😁

Bine, io nu m-am plâns, de fapt mă gândeam că dacă vă mai scriu mult de Max, de nori, de plimbări, rândunici, iepurași etc. o să vă iasă pe nas, așa că mai bine zic „pas”, măcar o vreme vă mai scutesc. N-am de afișat nici opulență, nici cât e viața mea de specială și extraordinară, ba am văzut azi că-ntr-o poză de fix acum doi ani purtam același tricou. Vaai, ce catastrofă, ce eroare! 😁 Pentru mine, viața mea chiar e extraordinară și minunată, asta e adevărat, cu tot cu aceleași tricouri de-acum doi, trei ani. Io n-am vreo jenă, am trecut peste faza în care voiam să impresionez cu ce am, nu cu ceea ce sunt. Am trecut acum de tot și de faza impresionării, drept dovadă am pus poza cu ia pe dos, n-am șters-o, e tot acolo, bine-mersi. Max într-adevăr îmi face fiecare zi specială, natura mă încântă mereu, sunt rare momentele în care să nu fiu recunoscătoare și bucuroasă că le trăiesc. Dar no, ce mie îmi place, poate vouă vi se pare banal, nu? O viață fără extravaganțe, fără exagerări, fără tam-tam… Văd alte postări și-mi vine să mă pitesc, io-s anostă, insipidă, inodoră, incoloră, n-am genți Gucci, n-am haine de firmă, nu-s pe cai mari, yahturi sau croaziere. Nu epatez prin nimic.

Dar hai, uite, azi a fost ceva notabil, am ieșit la plimbare – cât de banală și previzibilă pot fi, nu-i așa? – și ne-a prins o ploaie torențială ce ne-a udat până la piele, pe toți trei. Ce-i extraordinar? Nimic. A fost pur și simplu fain. Nu mai vedeam, hainele ni se lipiseră de corp, Max era zăpăcit de tunete și fulgere și ce-mi strigă Adi, printre rafale? „Ai grijă, să nu calci în bălți!”. Până la mașină nu ne-am oprit din râs.

Și nu-i asta fain? Simplu. Dar fain. 🤩

Cu drag și cu iubire,

Aura.

27/06/2021