Povestea slujitoarei

Astea care aveți menajeră, femeie de serviciu, fată-n casă etc. ar trebui să le pupați mâinile alea bătătorite, crăpate de la soluțiile de curățat, cu unghiile rupte, pline de zgârieturi și vânătăi, nu să le căutați nod în papură, nu să dați cu degetul peste pervaz sau tocul de la ușă și să-l ridicați triumfător în aer că uite, ați depistat locul neșters, cum făcea baba mea, sau că n-a împăturit hainele la dungă, după ce ore-n șir au stat în abur, în picioare și le-a călcat. Pentru că datorită mâinilor astea, bătătorite, pline de vânătăi și julituri, ale voastre-s curate, îngrijite, frumoase și-aveți unghiile date cu lac. Nu le mai tratați cu superioritate și îngâmfare, nu le mai batjocoriți. Nu le mai considerați servitoare, pentru că nu-s. Sunt ajutoarele voastre prețioase-n gospodărie, nu slujnice, nu bătaia voastră de joc. Ele prestează niște servicii pe care voi le plătiți cu mai nimic și pe care voi nu le faceți din diverse motive, unul poate fi și că n-aveți chef, că vă permiteți sau că pur și simplu v-ați ajuns. OK, bravo, bine că puteți, dar nu uitați de unde ați plecat, nu uitați că femeia aia care vă curăță vouă WC-ul e tot un om, nu-i un robot.

Știți cum se zice, caracterul unui om îl vezi după felul cum tratează animalele și pe cei care-s mai jos decât el.