Azi m-am înscris la școală, după câteva interviuri-examene, am fost acceptată printre elevii care din 6 septembrie vor sta din nou pe băncile școlii. Cu ajutorul lui Dumnezeu, sper să o și termin. Nu-i niciodată prea târziu să înveți, nu-i niciodată târziu să faci ceva complet nou. Nu-i niciodată prea târziu pentru nimic, de fapt, doar curaj să ai și dorința de-a învăța. Mi-a fost teamă că olandeza mea s-a cam ruginit, era aproape sigură că n-o să mă încadrez, c-o să fiu respinsă, sunt alții mai tineri, mai apți, mai potriviți. Când i-am spus examinatoarei că am fost sfătuită de prima tanti care m-a intervievat, ca înainte să ajung la următorul „intakegesprek” să dau un examen de limbă, a râs, zicând: „Uite, tocmai l-ai dat! Și l-ai trecut, cu brio!”. Mi-a venit să plâng. Eram atât de nesigură pe mine, aveam atâtea îndoieli!
La fel a fost și cu „Eu. Și atât„, am vrut chiar să nu-l mai public la un moment dat, atât îmi era de frică, atât de nesigură eram. Nici acum nu pot zice c-am scăpat de îndoieli, de frici, mai ales că nu am experiență, nu scriu de mult timp, nu m-am învârtit prin cercul ăsta, nici măcar n-am mai citit după ce-am venit în Belgia, spre rușinea mea, decât foarte puțin, am fost prea ocupată să supraviețuiesc. N-am luat pulsul, cum se zice, n-am testat piața, am început doar să scriu. N-am urmat cursuri de scriere, nu știam ce-i baiul cu  „î” și „â”,  cu diacriticele, cu scrisul în Word, nu știu nici acum care-i treaba cu publicul țintă, n-am nici măcar strategii. Uite, acum câteva zile, chiar vă îndemnam să n-o cumpărați.
Și totuși… Nu-i niciodată târziu să faci ce-ți spune sufletul. Azi am trimis ultimul lot. Cred că fiecare carte are drumul ei, are cititorii săi. Cu strategii sau fără, indiferent de stil, de subiectul abordat, la cine trebuie să ajungă, va ajunge. Mai devreme sau mai târziu…

Cu drag și cu iubire,
Aura.
14/06/2021

„Draga mea Aura, Vreau să îți spun că am citit cartea cu sufletul la gură, am început azi dimineață pe la 10:30 și am făcut o pauză, pentru că vedeam cum înaintez prea repede cu cititul și parcă nu voiam să se termine așa repede. Am zis că vreau să mă bucur de carte mai mult timp, dar absorbită de pagini nu m-am putut abține și am terminat-o. Nu știu ce daruri mai ai, dar ai unul imens. În timp ce citeam, am trecut prin toate stările expuse de tine, am fost acolo, am trăit, am simțit briza mării Nordului, am simțit lacrimile Alisei, durerea, am simțit dorul ei pentru băieții ei, am simțit tot. Mi-a plăcut enorm de mult, atât de reală! Felicitări încă o dată, Aura minunată! Oare de ce am impresia că o să fie o continuare?” – Sebastiana, 13/06/2021 #impresiilacald #aurablupu#eușiatât

Poză preluată de la Nicolina Halgaș. Librăria Mihai Eminescu – București.