Încerc să scriu câteva cuvinte de minute bune, cred c-a trecut o juma’ de ceas, Max nu mă slăbește, vrea să ne jucăm cu mingea, ce scris, e plictisitor! Ca noroc că s-au pus trei porumbei pe casă și-i atent, măcar o vreme, la ei. Un nor îmi atrage atenția, are o formă ce-mi amintește de-un dragon. Sau șarpe? Balaur, zmeu leu-paraleu. 😁 Cu imaginația mea bogată pot să văd orice. Auriul apusului îmi mângâie fața, capăt o liniște, o pace, o împăcare aparte în lumina lui. Turla bisericii se conturează și ea mai bine, copacii foșnesc iar frunzele devin roșii, sângerii. Mă tot întreb de fiecare dată ce copac are astfel de frunze, însă uit să caut pe internet. Contrastul dintre verdele puternic și roșul ăsta sângeriu e de mare efect, cine-a plantat copacii a știut bine ce-a făcut, îi mulțumesc în gând pentru frumosul peisaj ce i-l oferă unei visătoare, care seară de seară stă și se zgâiește la ei, la cer, care ascultă păsările, se joacă cu cățelul, mai face câteva poze și scrie câteva cuvinte, pentru voi.

Cu drag și cu iubire,
Aura.
10/06/2021