În dimineața asta am văzut ceva extraordinar de frumos. M-am trezit pe la 5, am deschis toate geamurile, răcoarea și prospețimea dimineții-i de neratat, zarea era colorată-n roz, soarele se pregătea s-apară, (nu uitați, azi e eclipsa de soare!) păcat că io de pe terasa mea nu pot să-l văd în toată splendoarea lui, fecior-miu ăl mare îmi face-n ciudă, el îl vede de pe drum, când merge dimineața la muncă, și zice că-i spectaculos, minge de foc uriașă, ce tremură pe margini, făcând aerul să vibreze și lumea și speranța să răsară odată cu el.
Mi-am făcut un obicei și-mi beau cafeaua – prima cană – afară, pe terasă, chiar dacă-i răcoare și-i umbră, cu Max ce mi se cuibărește-n brațe, zgribulit dar foarte atent la toată pasărea ce trece pe deasupra, la fiecare zgomot din vecini.
În hornul casei din dreapta noastră și-au făcut cuib niște ciori, mă amuză croncănitul puilor disperați când mă-sa le-aduce hrană și cum s-a obișnuit tanti cioara cu mine și cu Max, nici nu ne mai bagă-n seamă după ce la început ne-a studiat din copacii laterali. Nici Max nu o mai latră, parcă știe că-i o mamă ce-și face datoria și-și hrănește puii, o lasă-n pace, doar o privește atent și-adulmecă aerul, curios.
Azi dimineață am fost atentă mai mult la foșnetul copacilor și la rândunici, n-am băgat de seamă că-i parcă mai multă zarvă pe la cuib, când m-am uitat, l-am zărit pe domnul pui. Zgribulit și-amărât, croncănea disperat după mă-sa, cred că era ultimul rămas, auzeam cum îi răspundea cioara din copaci, parcă-l încuraja, hai mă, la mama, fă-ți curaj! Se scutura, se opintea, se pregătea să-și ia avânt și-apoi iar se răzgândea, iar începea plânsul disperat. De câteva ori a venit cioara să-l motiveze, altele zburau în preajma lor ca și când i-ar fi arătat, uite, nu-i așa de greu, dai doar din aripi, vezi?
În cele din urmă și-a făcut curaj, și-a întins aripile și-a zburat. S-a oprit în grădina lui vecinu’, în primul tufiș, urmat de mă-sa, care-l lăuda și-l croncănea, plină de mândrie.
Pentru mine a fost ceva extraordinar de frumos, primul zbor, prima întindere de aripi a unui pui de cioară amărât.
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
10/06/2021

Ce bucurie să asişti la aşa ceva, da. Am văzut şi eu prime lecţii de zbor şi e incredibil!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Io n-am mai văzut până acum, a fost tare fain. Mulțumesc, Potecuță! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce bucurie să stai pe pământ, adică la casă. De câte minunății te poți bucura. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e, chiar dacă nu am grădină, tot e bine, terasa compensează. 🌹 Te îmbrățișez!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru frumusețea imaginilor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc și eu pentru vizită, Ane! 💙
ApreciazăApreciază
Uite ce se întâmplă dacă nu am fost pe fază… Am citit că a fost eclipsa de soare. Dacă pe aceasta am pierdut-o, am să te rog ca data viitoare, adică în septembrie 2081, să mă faci atent mai din vreme. Cred că voi fi pensionar atunci și sigur voi avea destul timp.
ApreciazăApreciază
😁😁😁 Da, da, o să te anunț din timp!
ApreciazăApreciază
Nici eu n-am ştiut de eclipsă! O fi fost şi pe la noi!? Nu cred, că a strălucit bine toată ziua. Dar, Aura, trece-mă şi pe mine pe listă că precis uit!😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Gata, te-am trecut, Aurora! 🤣😁 Facem clacă!
ApreciazăApreciază
Facem dară! Că până la eclipsa următoare avem vreme să ne adunăm la un loc!🤗🤗🤗🤗🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Diminețile au farmecul lor aparte, o descriere frumoasă al primului zbor al unui pui nesigur, începuturi …
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa este, mulțumesc!
ApreciazăApreciază