Nu știu al cui este citatul ăsta, dar ilustrează perfect starea mea din pozele de mai jos, pe care feisbucul mi le-a amintit azi. Era momentul în care, în vacanță în Ibiza, io aflasem că n-o să mai pot să fentez histerectomia, că la întoarcerea din vacanță era musai să mă programez pentru operația pe care-o tot amânasem, cât se putuse amâna.

Nu știu cum vine asta, nu știu cum fac și nu știu dacă toate femeile sunt la fel de puternice, dar io înclin să cred că da. Cred că multe, foarte multe femei au puterea asta, de-a zâmbi printre lacrimi, de-a fi totuși fericite, liniștite și împăcate cu ce le este destinat.

Ce bine-mi pare când găsesc pozele astea, în care zâmbesc atât de liniștit, împăcată și totuși fericită, bucurându-mă…