Nu știu al cui este citatul ăsta, dar ilustrează perfect starea mea din pozele de mai jos, pe care feisbucul mi le-a amintit azi. Era momentul în care, în vacanță în Ibiza, io aflasem că n-o să mai pot să fentez histerectomia, că la întoarcerea din vacanță era musai să mă programez pentru operația pe care-o tot amânasem, cât se putuse amâna.

Nu știu cum vine asta, nu știu cum fac și nu știu dacă toate femeile sunt la fel de puternice, dar io înclin să cred că da. Cred că multe, foarte multe femei au puterea asta, de-a zâmbi printre lacrimi, de-a fi totuși fericite, liniștite și împăcate cu ce le este destinat.

Ce bine-mi pare când găsesc pozele astea, în care zâmbesc atât de liniștit, împăcată și totuși fericită, bucurându-mă de momentul respectiv.

 

Îmi amintesc că soarele apunea într-o parte, iar din cealaltă parte luna plină răsărea. Era temperatura perfectă, briza mării adia, marea era liniștită, cum e întotdeauna la apus. Parcă cineva-i șoptește și-o calmează dinadins, să fie cuminte și să reflecte auriul perfect pe apă, lăsând impresia de aur topit. Luna era imensă, roșie, parcă și aerul din jurul ei tremura, vibrând. Faleza era plină de lume, pe plajă un grup de tineri aprinseseră un foc, cântând în jurul lui. Era o atmosferă încântătoare, deși era aglomerat nu era gălăgie, doar din depărtare se auzea muzica de la Mambo și Cafe del Mar. 

 

În ciuda veștilor proaste, a fost una dintre cele mai reușite vacanțe, de care m-am bucurat și-am savurat-o din plin. 2015 a fost un an cu de toate, care mi-a schimbat viața complet. Un an plin de provocări, pe care le-am înfruntat, n-am avut ce face; asta mi-a fost destinat.

Și sper ca peste alți 5 ani să privesc alte poze, cu aceeași mulțumire și bucurie, zâmbind cu lacrimile-n ochi.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

09/06/2020