Pentru cineva care iubește vara și soarele a fost surprinzător să văd că-s singură pe stradă ieri, în toiul furtunii și-n ploaia torențială, singura care chiar se bucura de ea. De miros, de tunete și fulgere, de rafale, de senzația aia minunată când simți ploaia caldă curgându-ți pe față, pe păr, de asfaltul înfierbântat și acum răcorit, de praful spălat și verdele curat, de aerul proaspăt și natura dezlănțuită. A plouat cu bulbuci dar a dat-o Dumnezeu curată, prin alte părți însă am citit c-a fost potop, au fost inundații, o casă a fost trăsnită, a căzut și grindină. Aici însă a fost ok, io una mi-am amintit de copilărie, când ploile calde de vară erau o desfătare, o binecuvântare după secetă și caniculă numai bine se mai răcorea, când ieșeam în curte și tropăiam în bălți, alergam desculță prin iarba udă din grădină și Ursu, câinele meu, sărea fericit pe lângă mine, lătrând ca un apucat. Max a făcut acum la fel, din când se-oprea și-și scutura blana, eu îmi ștergeam apa din ochi, zâmbind privirilor uimite ale celor din mașinile care treceau în trombă pe lângă noi, o blondă ciudată c-un pudel negru, uzi leoarcă, dar atât de bucuroși! Plouă torențial iar ei îi arde de plimbare? Da, că doar nu-s vrăjitoarea din Oz, să mă topesc. Suntem atât de prinși, de preocupați să nu ne udăm hainele scumpe, să nu transpirăm, să nu ni se întindă machiajul, să nu ni se strice freza, să arătăm perfect, încât uităm să ne bucurăm de lucrurile simple. Uităm că ploaia udă dar și spală, soarele arde dar dă și energie, vântul suflă dar și răcorește și poartă dorurile după el.

Ar fi fain ca măcar o dată, într-o vară, să alergăm plin ploaie, desculți și să o savurăm. Chiar și cei care n-o prea agreăm…

Cu drag și cu iubire,

Aura.