Azi în Belgia a fost ziua mamei. Și 25 de grade, și furtună, și prima duminică fără restricții, cu terasele deschise. A fost o nebunie, o explozie de lume la toate cafenelele. Primul gând, când am văzut atâta lume pe stradă, a fost: „België leeft weer!” – „Belgia trăiește din nou!”. Al doilea, că nu-s obișnuită să văd așa de mulți oameni. Al treilea, că îmi place să văd oamenii zâmbind, să-i aud râzând. A fost o tăcere sumbră până acum, parcă oamenilor le era și frică să mai râdă. Da, asta cred că mi-a lipsit cel mai mult, râsul lor și zâmbetul ce nu se mai vedea de sub măști. A fost o senzație faină. Care tare-mi doresc să și rămână. Că trăim din nou. Că tot ce a fost mai greu, mai urât, a trecut, că de acum vom auzi hohote de râs pe stradă, o să vedem zâmbete și-o să ne putem îmbrățișa din nou. Sper.
🙏💖🙏
Cu drag și cu iubire,
Aura.
09/05/2021
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui rofstef Anulează răspunsul