Degeaba

Înaintea Paștelui, pentru că așa am făcut de când sunt, pentru că așa mi-e tradiția și obiceiul, deretic mai temeinic prin casă, în locurile în care nu ajung de obicei, mai înnoiesc una, alta, spăl geamuri, tămâiez etc. Mă pregătesc de Paște așa cum am văzut la bunica și la mama mea. Feștesc ouăle, legate-n ștrampi cu buruieni, cu coji de ceapă roșie, (am o oală pe care o păstrez doar pentru asta), le dau apoi c-o țîră de slănină, să strălucească fain, fac ceva bun de mâncare, dacă aș avea grădină aș vărui și pomii, aș grebla frunzele și-aș pune răsaduri, aș primeni și pregăti gospodăria cum se cade și cum se cuvine. Cum știm și-am învățat s-o facem din moși-strămoși. Și-aș merge la Înviere, să înconjor biserica de trei ori, aș vrea s-aud, mi-e dor s-aud: „Veniți de luați lumină!” și bătăile de la miezul nopții, în ușile bisericii și vocea tunătoare care strigă: „Domnul puterilor, Acesta este Împăratul măririi!”. Și-aș cânta și eu din toți bojocii „Cristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le!

Și-aș face toate astea cu inima plină de bucurie, nu din obligație, nu pentru că așa trebuie, nu pentru că dă bine sau pentru că-s habotnică, ci pentru că-mi face mie bine, sufletului meu. Sunt pârghiile mele de susținere, sunt temelia mea. Bobul meu de muștar.

Că-n Joia Mare unii zic că-i bine să vopsești ouăle, că alții zic să nu coci pâine-n Vinerea Mare, sau că-i musai să ai haine noi de Paști, drob, cozonac și miel, astea-s și ele tot niște tradiții și obiceiuri, dar ce cred io că-i cel mai important, e ca înainte să luăm Lumina, înainte să ne împărtășim, înainte de curățarea casei, primenirea gospodăriei, ar fi fain s-o facem prima oară-n noi. În noi s-avem grijă să aprindem lumina, noi să ne primenim, pe interior. Degeaba punem straie nealcoșe pe din afară, degeaba luăm păscuța și Lumina de la biserică, dacă-n noi e întuneric și e hâd. Degeaba avem masa plină cu bucate-alese, degeaba sărbătorim cu fast și cu belșug, dacă semnificația sărbătorii o uităm într-o intersecție, în comentarii răutăcioase și în îmbulzeli.

Ar fi fain să înțelegem că simplitatea, modestia, bunătatea și-omenia nu-s doar niște cuvinte, ci semnifică ceva. Iar semnificația lor, înțeleasă și însușită pe deplin, io cred c-ar face să dispară întunericul ăsta din lume, ar aprinde și lumina-n noi.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

30 aprilie 2021

15 gânduri despre „Degeaba

  1. Tii, parcă am fi fost crescute de aceeași bunici. Exact așa ”vopsea” și bunica ouăle + slănina de rigoare. 🙂 Eu am industrializat procedeul. Cumpăr vopsea la pliculeț și obțin ouă de la un roz aprins la roșu-stacojiu. Slănină n-am mai avut in casă de secole. Silueta, deh! 🙂 Am vopsit ieri 10 ouă și n-am spart nici unul. 🙂 Cât despre bucata cealaltă, încerc să fiu luminioasă tot anul… nu reușesc întotdeauna, dar spre asta tind. Un Paște liniștit îți urez.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Io rămân „fidea” cojii de ceapă, am spart vreo 4 de data asta, dar nu-i bai, sunt numai bune pentru maioneza de casă, pe care tot io o fac la salata de „buf” și „vintete” (așa le-a rămas denumirea de când erau băieții mici 🤣 ). Mulțumesc mult, Jo, la fel și ție îți doresc!

      Apreciază

  2. Și eu tânjesc după aceleași obiceiuri binecuvântate, de care duc lipsă de când sunt singur. Dar încerc să mențin aprinsă lumina din mine prin amintirile frumoase și câteva ritualuri, cât de cât veritabile. Paște frumos și benefic îți doresc, Aura!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.