Ești judecată, etichetată, bârfită, hulită, invidiată, indiferent cum ești. Dacă ești plinuță, mănânci ca sparta, ești o pofticioasă, nu știi să-ți ții poftele în frâu, dacă ești slabă, ești bulimică, anorexică, faci numa’ pagubă. Dacă ești divorțată, sigur ai vreo hibă (sau chiar mai multe, de preferat cele mai picante, te-a prins bărbatu’ cu altul, nu ești femeie de casă, ești rea de muscă etc), dacă ești nemăritată, habar n-ai să atragi un bărbat. Dacă ai bani, ai pus tu laba pe-un prost bogat, care-i mai bătrân decât tine cu cel puțin zece ani, dacă ești săracă, sigur ești fraieră. Dacă ești independentă, ești feministă sau pe invers, dacă te abuzează și te bate bărbatu’, știe el de ce. Dacă ai copii mari și ești încă tânără, te-a mâncat undeva devreme, dacă n-ai, trăiești degeaba pe lumea asta, dacă te îngrijești, te-mbraci frumos, ai tu o aventură, sigur o faci pentru altcineva. Dacă nu te sulemenești, ești delăsătoare, dacă-n casă nu poți linge macul de pe jos, ești o cotrofoasă și-o puturoasă, dacă-i prea curat, ești obsedată și clar, nu faci de mâncare, că altceva, în afară să ștergi praful, sigur nu știi să faci.
Și uite-așa lista continuă la nesfârșit…
Și știți ce-i mai dureros? Mai deranjant? Mai trist? Că toate etichetele astea ce ți se lipesc pe frunte, toate judecățile, bârfele, vorbele de-ocară vin… oare de unde? Tot de la femei.

Cu drag și cu iubire,
Aura.
03/04/2021