20 de grade. E 5 după-masă, după cum mă anunță scurt clopotele bisericii. Hainele fâlfâie în vântul călduț și le inspir aroma de soare, de vânt, știu că la noapte, în așternutul curat, uscat pe terasă, voi dormi bine și voi visa frumos. Max adoptă poziția de răsfățat, blana neagră atrage razele ca un magnet. Magnolia din fundul curții a înflorit într-o explozie de stele alb-rozalii. În sfârșit am parte de tihnă și pace, de liniștea mult așteptată și de vremea frumoasă la care-am visat. O țarcă tocmai contestă cele scrise, dar mă face doar să zâmbesc. Și protestul ei face parte din tihnă. Azi trebuia să ajung într-un loc, dar pentru că e grevă și autobuzele nu circulă, n-am mai ajuns. Greva nu m-a surprins, ci lipsa mea de reacție, de obicei mă enervez, mai ales când plătesc biletul de-a lela. Azi însă nu, m-am întors cuminte acasă și-am zis „Asta e!”. Ce mult contează un soare pe cer și 20 de grade!

Dacă nu mi-ar fi lene, aș coborî să-mi iau pantaloni scurți, să mă bronzez. Dar prefer să-l admir pe Max cum molfăie o frunză, să ascult păsările cântând, să-mi arunc ochii când și când spre magnolie. Sunt 20 de grade. Și-i atât de frumos!

Cu drag și cu iubire,

Aura.

29/03/2021