Scărpinatul invers, umblatul cu fofârlica, jocurile de culise și povestitul pe la spate, fără să ai curajul să spui direct, în față, ce nu-ți place și te deranjează, ba
să mai și minți e, din punctul meu de vedere, lipsă de caracter. Nu-i doar un semn de slăbiciune, o greșeală de moment, ci e lipsa totală a coloanei vertebrale. Și mare brânză n-o să faci vreodată în viața aia ștearsă, insipidă și plină de frustrări a ta. Pe moment poți crede c-o să-ți meargă, c-ai păcălit, c-ai trecut cu bine peste vreo situație în care ai trișat, mințit, bârfit, exagerat, dar adevărul va ieși întotdeauna la iveală, cum iese groștiorul deasupra laptelui acru. Io una nu înțeleg mecanismul, ce anume te poate determina să nu ai integritate? Da, dom’le, nu îmi place moaca ta! Simplu ca bună-ziua, nu? De ce să începi cu scenarii și povesti de-a lela? De ce să țeși un adevărat păienjeniș? Să încurci ițele atât de tare, încât nici tu să nu mai știi ce-ai zis și să te contrazici? Ce rost are? Care-i scopul? Nu, io una nu-nțeleg. Păi nu mai bine zici direct? Detest jocurile de culise, semnele pe la spate, oamenii care se prefac, umblatul cu fofârlica și scărpinatul invers. Mai ales când nici nu există vreo miză, iar la final suntem, de fapt, toți păcăliți. 😉 Știți vorba aia, nici unul nu scăpăm ne, 😜, are grijă viața să ne rezolve pe toți.
Cu drag și cu iubire,
Aura.
23/03/2021
Aura B. Lupu
Eu. Și atât.
Aura B. Lupu 
Chiar așa! Am pierdut mult în viață pentru că am spus adevărul în față, pentru că nu am știut (nu știu) să mă prefac, să joc teatru. Nici nu cred că vreau, nici nu cred că pot să mă mai schimb. Mai reușesc din când în când, rar, să tac. În rest, asta e! Mai bine ”sărac și curat”, deși nu e vorba de bogăție … materială.
Pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bravo!!! Te felicit! La fel și eu, să dorm io liniștită cu capul pe pernă, că e mare lucru! Mulțumesc! 💙
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aura, am ajuns să cred că ei cu asta se hrănesc. Nu pot altfel. E parte din ei, e natura lor. Nu ştiu, aşa cum noi avem nevoie de muzică, de o carte, de un film, aşa cred că se alimentează ei. Sigur, e de neacceptat, nu e o scuză, dar chiar am ajuns să cred că ei nu pot fi altfel.
Şi ştii ce am mai observat? Culmea, se bazează pe bunul simţ al celorlalţi. Pe coloana vertebrală a celui din faţa lor, căruia îi „toarnă” fel şi fel de aberaţii. Ei ştiu sigur că omul ăla nu îi va înfunta şi pe asta mizează. Şi le merge. Am păţit-o în urmă cu nişte ani, eram 6 oameni într-un cerc al prieteniei, aşa credeam atunci. O persoană ducea vorbele de la unul la altul şi i-a mers aşa vreo doi ani tocmai pentru că ştia că niciodată eu sau altul nu-l va înfrunta pe celălalt pentru bârfe. La un moment dat, eu am cedat şi am înfruntat. Şi atunci am spus gata. Deci a durat. Pentru că ştia că mie îmi e ruşine să îi spun celuilalt că am aflat că mă vorbeşte pe la spate. Nu era adevărat, erau doar scenariile acelei persoane.
Nu ştiu, pe de-o parte îi compătimesc. Sunt sărăcuţi la minţişoară şi limitaţi. Habar nu au să se bucure de viaţă şi asta e trist.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multe experiențe văd că le avem comune, Potecuță. Da, mizează pe rușinea ta, dar partea mișto știi care e acum? Că nu-mi mai pasă! Ce ușurare, Doamne-s mulțam! Partea mai urâtă este însă că rămân alții, cai de bătaie, și nu e corect. Oricum, o să urmeze, când o să fiu în stare, o explicație mai pe larg. Îți mulțumesc că ești aici și că mă înțelegi, contează foarte mult! 🌹🙏
ApreciazăApreciat de 1 persoană