Bunătate

Io am stat mai ferită vreun an de zile, nu doar din cauza pandemiei, ci și din alte motive; am intrat în contact cu un număr restrâns de oameni, cu cei din cercul nostru de prieteni, câțiva pacienți, muncitorii care ne-au lucrat la casă și cei cu care-am dat nas în nas prin magazine sau pe coclaurile pe care le-am străbătut; iar acum, revenind printre oameni, într-un colectiv mai mare, de câteva sute, da, constat cu amărăciune că e fix așa cum îmi scria o cititoare, e plin de „scârbuțe arogante”. Credeam că pandemia ne-a făcut mai empatici, mai omenoși, mai înțelegători, că ne-a distanțat fizic dar ne-a apropiat sufletește. Cât de tutulucă am fost! (știți voi, „boala” mea veche și irecuperabilă! 😁😜 ). Nu s-a schimbat, din păcate, nimic. Suntem la fel de egoiști, aroganți, răi, invidioși, intriganți, preocupați doar de vârful nasului și propriul portmoneu, fără să vrem să aruncăm măcar o privire îngăduitoare, un zâmbet luminos, ce să mai zic de întins o mână de ajutor! Și astea sunt încă nimicuri, sunt probleme mult mai grave, despre care voi scrie la momentul potrivit. 😉 Însă ce vreau acum să scriu neapărat, este să nu uitați că orice om are și drepturi, nu doar îndatoriri. Când semnați un contract, citiți cu atenție fiecare frază, fiecare cuvințel. Nu înțelegeți ceva? Cereți explicații, amănunte, lămuriri. Nu vă lăsați induși în eroare, nu acceptați orice. „Că așa se face, că așa e aici” nu-i o explicație, nu-i un motiv suficient. Și nu e nici corect sau etic. Nedreptățile, abuzurile, discriminările, presiunile la care ești supus, situațiile stresante și cerințele absurde, chiar dacă ceilalți le acceptă, asta nu înseamnă că sunt firești, normale sau că și tu trebuie să le accepți. Deschideți bine ochii, ciuliți urechile, observați și nu vă resemnați. Un abuz, îmbrăcat într-un strai poleit, rămâne un abuz. O insultă, chiar dacă-i doar șoptită, rămâne o insultă. O remarcă discriminatorie, chiar spusă repezit și-n dialect, cu intenția clară să nu o înțelegi, e fix la fel cu una spusă clar și răspicat. Aveți grijă ce anume tolerați, ce anume acceptați. Pentru că „scârbuțele astea arogante”, care cred că ele fac legea, uită ceva: printre cei mulți care nu înțeleg, mai apare câte unu care chiar pricepe.

Un citat mi-a venit în minte, pe care, vai, ce fain ar fi să-l avem toți ca motto, măcar de-acum înainte: „Omul cu adevărat bun e cel care ar fi putut fi rău și n-a fost” – Nicolae Iorga

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

20 martie 2021

16 gânduri despre „Bunătate

    1. Aici nu-i vorba doar de bârfă, Florin, aici e mult mai grav. Mai apare un euro-parlamentar după un accident de muncă din diaspora și zice că face și drege, de sus, din turnulețul lui de fildeș, că ajută și combate munca la negru și exploatarea, dar de acolo, din turnulețul lui se fildeș poate decreta ce vrea, când însă simți pe pielea ta discriminarea și bulling-ul, e altceva.

      Apreciat de 2 persoane

    1. Naivele lu’ mama, naive! 🙂 Adevărul e că acum îți dai seama cât de egoist este omul și cât de puțină empatie are pentru ceil din jur. Până și mie, pașnică de felul meu, imi vine să-i strâng de gât. 🙂 Și din păcate, încă nu văd luminița de la capătul tunelului. 😦

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.