Mă trezesc de obicei cu două secunde înainte să sune alarma. Orbecăind, o opresc repede, să nu trezesc toată casa. Apoi îmi dau seama că toată casa-i de fapt deja trează, un singur membru încă se mai răsfață între perne, scoțând și sunete pe măsură, care mă fac de cele mai multe ori să mă întreb dacă-i chiar câine și nu-i de fapt o mâță „undercover”. Cât îmi îmbrac halatul și-mi iau papucii, se preface că doarme, dar mă urmărește vigilent, când deschid ușa țâșnește pe scări, ca nu care-cumva să-l uit în cameră. Ceva sună sub pașii mei, oare chiar așa tare am îmbătrânit, de-am început să scârțâi? Mă uit, oftez, ridic jucăria scârțâitoare pe care-am călcat, cu ochii cârpiți de somn și i-o arăt, cu reproș. El dă vesel din coadă, crezând că am chef de joacă. Mirosul cafelei ce mă mai trezește, cât să ajung cu bine, fără să mă bat de pereți, la locul preferat, unde o sorb încet, cu înghițituri mici, asta după ce-i dau și lui, pe vârf de deget, un strop de frișcă. Și el, și io, oftăm satisfăcuți. Momentele noastre de liniște, de calm, înainte să începem ziua.
S-aveți o zi bună, oameni dragi!
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
16 martie 2021
Mulțumesc, Virga Adriana pentru poză. 🙏🍀💖💝
TrăirileAurei le găsiți aici:
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
Mulțumesc!
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Poteci de dor Anulează răspunsul