13/03

Fix-fixuc cum m-o făcut mama pe lumea asta, așa apar în poza de mai jos. Obosită, nefardată, plânsă, tristă, îngrijorată. Da, sunt blondă-feștită acum, dar am dovada – o șuviță – că din născare tot așa am fost, ba și mai blondă decât acum. Fără filtre, fără farduri, fără trucuri. Pe cine să mai păcălesc? 😁😜 Sunt după două nopți aproape nedormite și-o săptămână de rahat. Nu, nu mă plâng, mă bucur că măcar azi e o zi ceva mai bună. Am tras iar!!! o sperietură mare, de data asta n-a fost poliția federală, ci am ajuns cu Max la medicul de gardă. A vomat și a fost aproape leșinat. Ce m-a speriat cel mai tare a fost gingia albă, băloasă, știam că asta nu-i bine defel. Acum și-a mai revenit, deși mănâncă destul de rău și nu mai e la fel de energic. O să se facă bine, e musai. 🙏
Ascundem lucrurile neplăcute, scriem și afișăm doar ce-i frumos și ne convine. Ajungem să ne vedem față în față și să nu ne recunoaștem după pozele afișate pe feisbuc, tărâmul unde toți suntem extraordinari și minunați. 😜 Eh, uite că io-s fix-fixuc așa cum mă vedeți în poza de mai jos. Obosită, plânsă, tristă, îngrijorată, după o săptămână de rahat.
Voi? Cum sunteți?
Cu drag și cu iubire,
Aura.
13/03/2021

8 gânduri despre „13/03

  1. Bună seara draga mea! Așa cum ești ești tare frumoasă!
    Ai dreptate, am văzut destule pe rețelele sociale.
    Îmi pare tare rău 😒 pentru cățel, o să fie bine. Nici eu nu sunt prea bine, ani trec, problemele vin, pleacă , vin altele și tot așa.
    Îți doresc o noapte liniștită! Pupici 😘🤗🌷

    Apreciat de 2 persoane

  2. Aici putem să ne arătăm și în papucii de casă, așa ca în familie, că doar suntem în roiul nostru… Și ne recunoaștem după glasul inimii mai întâi. Asa cred eu. Când ai o problemă căreia nu-i mai dai de capăt, sau te-a secătuit de energie ori răbdare, de ce să nu o împărtășești așa cum altădată ai împărtășit și bucuriile? Chiar de nu afli un răspuns care să te ajute concret, măcar găsești o vorbă de alinare și tot e ceva. Știm că drumul vieții ne e presărat când de una, când de alta și petrecem de toate pe parcursul lui. Mai știm că orice supărare trece până la urmă, așa cum și iarna se termină la un moment dat, fiind urmată de primăvară. Știm, dar parcă nu mai putem răbda până trece. De aceea de fiecare dată te bucuri și iei în seamă altfel încurajarea care vine din afară. Când ți se spune: „lasă că trece și asta și va fi bine în curând!”… Îți dă altă încredere, cu bucuria pe deasupra că nu te afli singur.
    Eu mărturisesc că am avut așa, un fel de sfială de a vorbi despre problemele mele. Ține de masculinitate cred. Nouă nu ne place să apărem nevolnici nici măcar în fața oglinzii. Aveam impresia că dacă admit că mai am și beteșuguri și o mai recunosc și public, gata, s-a dus mitul tinereții mele veșnice și de-acum bastonul bătrâneții mă bate pe umăr. Însă când mi-am pus problema că s-ar putea să fi ajuns chiar la sfârșitul acelui drum de care am vorbit, pentru că nu mai vedeam nicio ieșire din acea fundătură, am scos până la urmă și eu porumbelul… Am scris despre asta. Când v-am spus vouă ce am pățit și m-ați mângâiat, i-am pus parcă acelei neplăceri un bolovan de gât și am lăsat-o să se scufunde… Iar din partea voastră mi-a fpst ca o mână caldă peste creștet. Oricare om se naște cu îndârjirea de a sparge găoacea care îl ține în loc și simte ambiția de a dărâma pereții limitelor cu pumnii strânși pentru a se autodepăși. Dar mai păstrează într-un colț de suflet și alintul de copil, nevoia de a mai sta câteodată ciucit ca un pui mic sub aripi ocrotitoare. Suntem ființe sociale în fond. Aristotel susținea că mai mult decât oricare altă ființă gregară, omul întrecând chiar și albinele.
    Deși cu forfotă și zumzet, Facebook-ul nu e totuși tocmai un stup. E acolo o adunătură mult prea variată a tot felul de insecte, unele cu ac veninos, Afișarea numai a lucrurilor care ne convin, poate este până la urmă și o formă de protecție. Am văzut sau am simțit că nu-i tocmai bine să ne expunem vulnerabilitățile față de oricine și ne-am inventat elitre, pentru a ne adăposti sub ele aripioarele fragile. De-aia ne pretindem cu toții extraordinari și minunați.
    Unii numai în aparență, dech!… Tu însă chiar ești și în realitate. Nu fardurile te făceau astfel, ci grija umană pe care o manifești pentru orice suflețel.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Sa fie Max bine, Doamne ajuta! Cam știu cum e. Și Corbu a avut ceva probleme digestive. Acum zbârnâie, ca de obicei. Fii curajoasa, se refac foarte repede și ușor. Eu țin pumnii.
    Altfe, eu lucrez, ceva la dentist, scot molarii de minte, lucrări, plombe și e trist să mă privesc in oglinda, nu zic și de suferință. Noroc că mă maschez.. 😁

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.