Știți ce avantaj ai când ești scriitor? Poți, după bunul tău plac, să-ți creionezi cum vrei personajele, să le împrumuți din viața reală și să le bagi între coperțile unei cărți. Și uite cum faci rost ba de o zână, ba de-o vrăjitoare, ba de-un prinț sau de un vârcolac. Dacă-i cuminte trăiește până la final, dacă te enervează, după două capitole îl omori rapid, dacă e obraznic și nesimțit tare îi rezervi niște chinuri și-un destin cumplit. Orice om care-ți iese în cale e un posibil personaj. Mai faci rost și de niște nume, trăsături, caractere. E fain să fii scriitor. Iar dacă ești „undercover”, e și mai fain. Pentru că vezi oamenii fix așa cum sunt. Buni, răi, prefăcuți, inimoși, frumoși la chip dar urâți la suflet, falși, miorlăiți sau săritori. Complet dezinteresați de ce sau cine ești sau, din contră, mult prea băgăreți, care cred că dacă le spui ceva, ai încredere în ei. Unii care te ajută doar pentru că așa-s ei, buni. Alții care-și râd în pumni și se distrează că ți-e greu. Dar toți, indiferent cum sunt în viața reală, vor ajunge personaje. Pozitive sau negative, asta depinde doar de ei…