Suntem specialiști, fără îndoială. Știm tot, da’ tot, despre tot: cum ar trebui oricine altcineva să-și trăiască viața – în afară de noi! – , ce-ar trebui să facă și mai ales cum. Și devenim de-a dreptul experți în a arăta tuturor celorlalți unde și cât de tare au greșit, exclamând cu superioritate: „Eu? În veci n-aș fi făcut așa ceva!”.

Suntem primii la datul cu părerea, la aruncatul cu pietre și la arătatul cu degetul. Și Doamne, ce ne mai place să judecăm! Fără să ne gândim o clipă la povestea din spate și fără să ne punem o secundă-n locul celui judecat.

E ușor să-i judecăm pe alții, nu-i așa? E simplu să avem păreri clare despre cum ar trebui trăită viața (altora!), că doar noi, doar noi! am trecut prin ciur și prin dârmon, avem experiență multă și știm tot, da’ tot, despre tot. Iar când suntem…