Da, da, văd că noua modă-i să facem mișto de „Valentine’s Day”, să râdem de cei care-și declară iubirile pe net, să luăm în derâdere iubirile afișate și să facem glume pe seama „fraierilor” care cred în așa ceva.

Când de fapt toți tânjim s-avem pe cineva care să ne iubească și pe care să-l iubim, la care să ne întoarcem după o zi de lucru cu nerăbdare, să-l luăm în brațe și să stăm așa, câteva clipe, nemișcați, sorbindu-ne unul pe altul prin toți porii, simțindu-ne în siguranță, fericiți, iubiți și împăcați.

S-avem pe cineva lângă care să vrem să și îmbătrânim, să împărțim de toate, nu doar iubire și fericire, ci și boli și greutăți.

Cineva pe care-l iubim la fel din prima clipă până-n ultima, ba chiar mai mult, fără să vrem să-l „ajustăm”, schimbăm, sau „adaptăm”. Care te completează, te întregește, te face să te simți…