M-am lăsat de fumat de vreo paișpe ani, dar tot mai am momente când tânjesc după un fum! Mai ales când mă trezește puță ăsta mic la 4 dimineața și nu mai pot s-adorm. La ora aia matinală străzile-s pustii, pe la 6 a început și ploaia, acum soarele a ieșit un pic de sub stratul gros de nori. Nu-i frig, sunt 6-7 grade, față de -20, câte-am auzit că-s prin alte părți, la noi e domnie curată, nici zăpadă nu mai e, a doua zi după ce-a nins, a dispărut orice urmă „cum c-a fost”. Am încercat să reduc cafeaua, de la două căni, la una, dar azi n-am nicio șansă, cu două căni parcă-mi vine să mai beau una, nu să le reduc. Puță doarme dus, că mă și enervează, după ce m-a trezit el își face somnul, bine-mersi! Eh, asta e, câine mi-a trebuit, câine am! Mă rog, un fel formă, că la cât e de mâțâit, jumătate cred că-i mâță, se mai și spală ca ele, se întinde tot ca ele, are niște apucături și poziții cam ciudate. După atâta cafea, m-a mai lovit și foamea, musai să îmbuc ceva. Am multă treabă azi, prea multă, și ce-aș mai fuma o țigară! Ce-aș mai trage-un fum! Mă gândeam ca la #picăturadelectură să citesc, în premieră, un fragment din romanul în lucru. Mai vedem. Pentru cei care se întreabă ce-i cu-atâta reclamă la cărțile mele, să știți că morcovi nu vând. Nici ardei, nici porodici, nici cosmeticale, nici iluzii deșarte, ce-am scris, asta vând. Și no, mai fac și io bani de-o pită și-o sută de grame de parizer, (asta-i pentru cunoscători 😉) iar dacă eu nu-mi fac reclamă, cine să-mi facă? Alții (care-ar trebui!) nu se obosesc. Mda, când nu-mi fac somnul, îs morocănoasă, pusă pe harță și cam fără chef, totul pare fără sens, fără rost, fără. Mi-a mai ieșit și-un coș pe barbă, culmea, taman când m-am hotărât și io să filmez. Eh, asta e, cu coșuri sau fără, tot io îs.

(tot) Cu drag și cu iubire,

ursuza, Aura.

20 ianuarie 2021