Ieri m-am jucat un joc, de mult uitat. De-a v-ați ascunselea…
M-am ascuns, să nu mă găsească plânsul și nefericirea. M-am ascuns, să păcălesc tristețea și amarul. M-am ascuns, să-i dau de furcă supărării, să mă caute mult și bine și să nu mă mai găsească. Să numere până la 365, iar eu să nu fiu de găsit pentru regrete, îndoială, grijă și nesiguranță.
M-am ascuns și-am chicotit în pumni, ștrengărește, știind că n-o să mă mai recunoască. Nici frica, nici durerea, nici suferința, toate mă vor ocoli.
Doar bucuria, fericirea, starea de bine vor avea acces la noul „eu”, doar zâmbetul și veselia au voie să mai intre-n cercul meu. Speranța, entuziasmul, bunăstarea le primesc cu brațele deschise, de ele n-o să mă feresc, n-o să mă ascund. Ele sunt binevenite, alături de dragoste, de sănătate, de liniște și pace sufletească, de armonie și de inspirație. Prosperitatea poate sta la masă, norocul poate intra fără ocol, mulțumirea și-mplinirea pot sta la loc de cinste, unde vor. Recunoștința o să mă însoțească, încrederea la fel. Noul „eu” va fi de neoprit.
Ce ziceți, voi intrați în joc?
Cu drag și cu iubire,
2 ianuarie 2021
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Ideota69 Anulează răspunsul