De când am auzit melodia asta https://youtu.be/_iAaEH_dR_Y și-am văzut videoclipul acum câțiva ani, mi-a rămas în suflet. Și, de fiecare dată în decembrie, e musai s-o (re)ascult și să-l (re)văd. E… mângâietor. De parcă fiecare acord atinge o coardă a inimii mele.  Și fiecare sunet mă duce mai aproape de Crăciun. Crăciunul meu, al copilăriei mele.
Știu că tooot despre asta se scrie-n ultima vreme, se postează doar poze cu zăpadă, brazi împodobiți, colinde, cadouri, Crăciun, etc. Dar, Doamne iartă-mă, în decembrie, despre ce să scrii? Despre briza mării, răcoarea pădurii și arșița verii? Se potrivesc ca nuca-n perete. Ia mâncați o portocală-n iulie, o s-o savurați la fel ca și acum? Sau ia împodobiți-vă casele cu luminițe-n iunie, să vedeți ce fain îi! Fiecare lucru se face la timpul – și are – momentul lui. Nu putem amesteca merele cu pere și să ne așteptăm să aibă gust…