Cine mă vede făcând poze la orice, oricând, zice că-s turist, care se minunează de orice vede și că-i prima dată când pune piciorul în Belgia, nu că-s de mintenaș de 20 de ani aici. 😜 Dar io de fiecare dată văd ceva deosebit, interesant. Obișnuit nu prea găsesc. Uite, ieri, stând în stație, soarele a început să bată, apunând, pe cupola și statuia bisericii, mutându-se apoi și pe clădiri. Mi s-a părut că-i tare fain, așa că țac, o poză, pac, încă una. 😁 Din autobuz la fel, am prins un apus superb. M-a amuzat faptul că i-am făcut și pe alți călători să se întoarcă, să vadă la ce tot fac io poze, din autobuz, iar când au văzut apusul maiestuos, au rămas privind. Tare-aș vrea să-i fac pe toți să privească spre cer, să nu mai meargă preocupați, doar cu capul în pământ sau să se uite-n telefoane. Tare-aș vrea ca toți să observe deosebitul din obișnuit. Și tare-aș vrea să văd mai mulți oameni fericiți. Da, știu, vreau mult, prea multe, prea neobișnuit. Dar ce să fac, no, dacă așa-s io proiectată, să văd deosebit? 😊
Cu drag și cu iubire,
Aura.
09/12/2020
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Poteci de dor Anulează răspunsul