Mănânc și plâng. Mănânc…
Cine știe cât drag, câtă grijă, câtă iubire e într-o parte de lume, câtă nerăbdare, jind și poftă e de cealaltă și cât dor, lacrimi și durere se strâng între ambele părți, înțelege. Știe cu ce emoție niște mâini deschid tremurând o cutie, desfac un elastic, taie o sfoară, deschid un capac… Știe și vede aievea alte mâini, asemănătoare, mai zbârcite, mai îmbătrânite – dar tot tremurând – cum împachetează, învelesc, pun cu grijă fiecare borcan. Cu câtă dragoste le așează într-o cutie, cu cât dor.
Și știe ce aromă divină se răspândește din ea, când mâinile mai tinere o desfac, în celălalt capăt de lume, cum bărbia începe să tremure și lacrimile curg, fără voie, nodul apare în gât și durerea în piept.
Mănânc și plâng. Mănânc…
Mulțumesc mama și tata. Și vă iubesc.
Aurucu’ vostru.
02/12/2020
#pachetuldelamama #iubirelaborcan #bunatatideacasa #trairileaurei📖
Aura B. Lupu 
Of, Doamne! Da… ştiu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
💝 Te pup și te îmbrățișez, Potecuț!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superbe cuvinte! Despre o stare pe care UNII nu o mai poartă decât în amintiri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! Așa e, toți ajungem să le purtăm în suflet, până plecăm și noi din lumea asta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Resimt și eu aceleași sentimente pe care le trăiam când primeam pachetul de acasă, în internatul școlii. Tot conținutul era sfânt pentru mine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Petru!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nostalgie. Asta simt citind cuvintele tale.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc de trecere și de simțire, Geo!
ApreciazăApreciază