Mănânc și plâng. Mănânc…
Cine știe cât drag, câtă grijă, câtă iubire e într-o parte de lume, câtă nerăbdare, jind și poftă e de cealaltă și cât dor, lacrimi și durere se strâng între ambele părți, înțelege. Știe cu ce emoție niște mâini deschid tremurând o cutie, desfac un elastic, taie o sfoară, deschid un capac… Știe și vede aievea alte mâini, asemănătoare, mai zbârcite, mai îmbătrânite – dar tot tremurând – cum împachetează, învelesc, pun cu grijă fiecare borcan. Cu câtă dragoste le așează într-o cutie, cu cât dor.
Și știe ce aromă divină se răspândește din ea, când mâinile mai tinere o desfac, în celălalt capăt de lume, cum bărbia începe să tremure și lacrimile curg, fără voie, nodul apare în gât și durerea în piept.
Mănânc și plâng. Mănânc…
Mulțumesc mama și tata. Și vă iubesc.
Aurucu’ vostru.
02/12/2020
#pachetuldelamama #iubirelaborcan #bunatatideacasa #trairileaurei📖
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu