De câteva zile sunt foarte obosită, numai aș dormi și-aș vegeta, parcă nu-mi ajung orele cât dorm, toată ziua îmi pică ochii-n gură de somn, seara de-abia aștept să mă duc în dormitor. Așa tare nu mi-am iubit niciodată patul, dimineața trece câte o jumătate de oră până mă îndur să mă ridic din el, dintre așternuturile calde și moi. Max la fel, are nevoie prima oară de drăgălit și smotocit, ne mădărim prima dată și-abia apoi ne vine cheful să coborâm.
Singura poziție din care am putut să-mi fac un selfie, fără să mi se văd pungile de sub ochi e asta, cu capu-n jos. 😁😜
Uneori e bine să privim lumea din altă perspectivă, chiar și cu susu-n jos, pentru că observăm alte lucruri, pe care până atunci nu le-am văzut. Știu acum că tavanul meu nu-i uniform, că de pe candelabru s-a cam dus luciul și-ar trebui lustruit, că oglinda-i câș iar în colțul drept am ratat un fir de pânză de păianjen.
Sper să treacă oboseală asta, starea asta de sfârșeală, deși seara, când deja pe la cinci se-ntunecă, când focul arde iar în casă e bine și e cald, totul parcă te îndeamnă la picotit.
Hm, o fi un semn că îmbătrânesc?

Cu drag și cu iubire,
Aura.
24/11/2020

tired #justtired #hibernation #upsidedown #gettingold #TrăirileAurei