Mda, mesajele voastre-s de pus la rană, nu pot descrie ce-am simțit, citindu-le. Vă mulțumesc, sunteți tare faini, dar nu vă îngrijorați, nu scăpați cu una, cu două de mine, stați liniștiți. 😁 Nu asta mi-a fost intenția cu postarea de azi-noapte, să vă fac să credeți că vă las de izbeliște și n-o să vă mai scriu, dar chiar nu mai știam de câteva zile despre ce s-o fac, ce subiecte să mai abordez. Subiectele care sunt acum dezbătute pe net, acerb, nu vreau să le mai semnalez și eu, toți o fac, e destulă supărare, durere, amărăciune și indignare, ce rost ar avea să mă apuc acum și eu? Sunt probleme mari în sistemul românesc de sănătate, când am scris aici despre asta https://aurablupu.wordpress.com/2019/01/18/salvare/
mi-au sărit mulți în cap, mi-au reproșat c-am uitat de unde am plecat. Nu, n-am uitat, din România în Belgia, unde-i acum și bietul medic ars la Piatra-Neamț. 😓😥 Pandemia, carantina, izolarea etc. la fel, sunt zi de zi dezbătute, întoarse, sucite pe toate părțile. Dar axându-ne doar pe tragic și pe negativitate, n-avem nimic de câștigat, nu-i așa?
Acum omenirea întreagă trece prin momente grele, dar să nu uităm că unii oameni (mulți, de dapt) de-o viață întreagă doar prin așa ceva au trecut, prin greutăți și încercări; și cred că-i bine să ne concentrăm pe reușite, pe realizări. Să-i luăm de exemplu pe cei care-au răzbit.
Azi m-am așezat lângă peretele meu cu fluturi, peste care mi-am trecut degetele când m-a luat ambulanța la spital și știu că atunci mă gândeam: „Oare o să-i mai văd?”. Uite că nu doar i-am revăzut, ba când m-am întors acasă mi-am dat seama că ceea ce eu credeam că-i un semn de degradare, (simțisem că parcă se dezlipea ceva de pe ei), era de fapt folia protectoare, pe care eu n-o luasem de pe ei, când i-am lipit pe perete! Acum sunt și mai faini, lucesc mai fain și mai tare, io i-am ținut „protejați” bine, mersi, mi se părusera mie atunci cam opaci, uite că am aflat de ce. 😂
În tot răul e și-un bine, cât de mic, dar e.

Cu drag și cu iubire,
Aura.
15/11/2020