V-am zîs că mă duc cu bițigla pă coclauri? V-am zîs. Dusu-m-am? M-am dus! Și ioi, bine-am făcut! E o vreme perfectă, nici cald, nici frig, am văzut o mulțime de fluturi și libelule, suntem în octombrie, nu mi-a venit să cred! Ce culori, ce cer, ce reflexii în ape, ce nori! După atâta ploaie totul e curat, verde vibrant, o limpezime și-o claritate de cristal. Mirosul de frunze, de țărână, de bălegar, totul amestecat, mi-a invadat nările și m-a făcut să inspir cu nesaț. Așa miroase natura, ăsta-i mirosul pământului când respiră, simplu, nesofisticat. Și-apoi o aromă deosebită a apărut din senin, miros de floare și cimbru, de unde-a venit, habar n-am, dar m-a-nsoțit mult timp. N-am întâlnit (prea) multă lume, de pe terenul de sport niște copii ieșeau în grupuri, i-am claxonat, le-am mulțumit că mi-au făcut loc să trec, iar un puști tare simpatic mi-a răspuns: „Graag gedaan!”, adică „Cu plăcere!”. Cât mi-a plăcut! Educație și politețe, ce minunat! Max n-a fost defel încântat când m-a văzut plecând, dar musai s-o fac, măcar din când în când, devine prea dependent de mine și nu-i bine. A rămas cu fratele mai mare, la întoarcere mi-a zis că, deși la început a plâns și m-a căutat, până la urmă s-a potolit. Dar ce bucurie a fost pe el când m-am întors! Parcă plecasem de-o lună, nu doar de-un ceas!
Am fost cu bițigla pe coclauri. Și Doamne, ce bine c-am fost!
Cu drag și cu iubire,
Aura.
09/10/2020
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Poteci de dor Anulează răspunsul