Când am fost ieri la coafor, am văzut porumbei, flori, nori, copaci. Lume multă pe stradă. Când ploaia se-oprește, e tare frumos. Mi-am dat seama ce dor îmi era să ies. Mi-e dor de pădure. De plimbările mele cu bicicleta. De timpul meu liber, pe care-l foloseam cum voiam. De tihna dimineții, când scriam liniștită, fără ca o codiță neagră și jucăușă să-mi între în nas și să se interpună între mine și calculator. Sau puteam să-mi savurez cafeaua în tihnă, fără că cineva să-ncerce să-și vâre botul în ea. Așa-i însă când ai „copil” mic, renunți la multe. Mi-e dor și simt nevoia să alerg. Corpul meu o cere, mușchii, articulațiile strigă după mișcare. Sunt însă legată de casă. Nu pot încă să plec. Nu mă-ndur… De-abia aștept să-l pot scoate din casă, să crească, să alergăm amândoi. N-o să vă mint, nu-i ușor. E drăgălaș, e un scump, e simpatic, haios, dar mai este o parte, unde nu-i totul atât de mișto. Să strângi și să cureți după el, când se mai întâmplă „accidente”, când te agață de nas sau te mușcă de barbă și-ți roade părul, când ți se bagă-n picioare și cazi, când vrei să-i cureți urechiușele și plânge sfâșietor, de zici că-l jupoi, încă înainte să îl atingi măcar, când îl apucă lătratul noaptea și cheful de joacă sau când te trezește mușcându-te de nas că vrea „la oliță”. Când culege tot ce găsește pe jos și roade orice, când trebuie să fii tot timpul cu ochii pe el… Nu, nu-i ușor.
Dar ador fiecare moment. Îl savurez. E un suflețel năzdrăvan, ghiduș, care, pe lângă multă oboseală, aduce și multă, multă bucurie, ce compensează orice. Și oricât.
Cu drag și cu iubire,
Aura.
08/10/2020
P.S. Dacă vă întrebați cum de scriu la o oră atât de târzie, e pentru că acum pot. Max-Duracell doarme, în sfârșit i s-au golit bateriile. S-aveți somn ușor!
Aura B. Lupu 
💯👍
ApreciazăApreciază
Am și eu o „minune” de-asta! Are trei ani acum, dar e la fel de jucăușă și de drăgălașă. O privesc și e ca și cum aș vedea în fiecare zi filmulețe haioase cu căței. Și râd tot timpul! Nici nu mai știu cum era înainte de Moca, dar acum nu aș mai putea fără ea! E scump foc jucărelul tău! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulți înainte, să fie sănătoasă și să-ți aducă numai bucurii, Moca ta! 💖Da, aduc altă energie în casă, al nostru Max are doar 10 săptămâni, deci îți dai seama că e exact ca un copilaș mic. Mulțumim mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am mai zis că sunt topită? Cred că da. Nu s-a schimbat nimic, tot aşa sunt 😀
Cred că nu e uşor şi are nevoie de multă atenţie. Dar, cum ai zis, compensează cu toată drăgălăşenia lui.
Pun o întrebare aiurea, dar nu mă pricep 😳 : nu e voie încă să fie scos afară la plimbare?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu încă, până primește al treilea vaccin, așa, în locuri mai ferite și curate, unde nu au fost alți câini sau rozătoare, pentru scurt timp, da. Mulțumim Potecuță, te pupăm amândoi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ador acest pufuleț simpatic! 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😍🥰
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a fost drag sa citesc fiecare cuvant al postului. Toată ”tortura” asta e absolut delicioasă. 🙂 Maidanezul pe care l-am luat de pe strazi avea deja 5-7 ani. Deja era ”bătrâior”. Dormea fericit pe canapea toata ziua. Intra in priza doar cand ieseam la plimbare. 🙂 Concluzia e ca mai ai de așteptat cu Pufuleț, pana crește si se mai liniștește. Sa fiti sanatoși!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumim din suflet! 🙏💝
ApreciazăApreciază