Primul foc în sobă e pentru mine oficializarea intrării în sezonul rece, ploios. Întârzii momentul, îl prelungesc cât pot io de mult, cu speranța că poate, dacă nu-l aprind încă, frigul pleacă, speriat de încăpățânarea mea. Sfârșesc speriată io de el, cedez, și dau drumul sobei. Ați observat că după primul foc nu mai poți renunța la el, cele 18-19 grade suportate până atunci devin intolerabile fără, după aprinderea primului foc? E plăcut. Aerul în casă se schimbă, mă moleșesc. Max doarme dus, într-o poziție care indică cât de bine și-n siguranță se simte. Eu picotesc. M-am ridicat anevoie când am văzut peste drum, prin geam, culorile splendide ale toamnei. Mi-am dat seama că anul ăsta încă nu le-am pozat. Când deschid ușa, aerul rece mă întâmpină, nu zăbovesc prea mult, fac două poze și mă-ntorc rapid la Max, care-mi simte orice mișcare și mă urmărește cu ochișorii lui minunați. Am apucat să observ că trotuarul e ud, încă nu s-a uscat după ultima tură de ploaie. Nici norii grei, gri, nu prevestesc altceva, tot ploaie va fi în continuare. Totuși, prin perdeaua groasă de nori câteva clipe a ieșit soarele. Mda, sezonul rece, ploios, a-nceput. Măcar focul duduie-n sobă. Măcar în casă e cald. Eu picotesc. Max doarme în continuare. Seara se lasă încet.

Cu drag și cu iubire,
Aura.
26/09/2020