Azi ziua-i egală cu noaptea și, oficial, începe toamna. Se zice că azi e bine să fii recunoscător, eu știu că, de ceva vreme, fac asta în fiecare zi. E un exercițiu care merită făcut. Zilnic. Și chiar dacă pare greu la început, în fiecare zi găsești tot mai multe motive să fii recunoscător. Când am început exercițiul nu găseam nimic, eram nemulțumită de locul meu de muncă și nefericită în fiecare zi. Mă trezeam cu gândul „Of! Oare azi ce-o să se mai întâmple?” și începeam cu groază fiecare zi. Nu pot spune că acum sar din pat cu nerăbdare și entuziasm (cam scârțâie pe ici, pe colo, și până mă dezmeticesc și dezmorțesc, durează) dar încep ziua cu-n Doamne-s mulțam! Și ăsta-i motiv de recunoștință, că ne-am ridicat din pat. Când văd că strălucește soarele, că-i fain afară și e cald, iar. E o toamnă minunată anul ăsta, chiar dacă sunt atâtea probleme, atâtea restricții, atâtea măști, atâtea răutăți, măcar vremea-i frumoasă și ține cu noi. Aseară cerul era ca de sticlă, presărat de stele, un colț de lună atârna de el, ghemotocul meu negru de blană dormea dus la pieptul meu, învelit. Mi-a fost rău azi-noapte, rar mi se-ntâmplă, dar uite, încă un motiv de recunoștință e că acum mi-e mai bine. Sunt amețită, deshidratată, dar mă bucur că starea aia ciudată, cu greață, transpirații reci și tremurături măcar a trecut. Mă doare capul, e o durere surdă, știu c-am avut nevoie de o curățare, ceea ce s-a și întâmplat. Uite că cineva mă veghează și are grijă să scap de ce-i rău. Mulțumesc, Doamne, atât pot să spun.

Sunt recunoscătoare pentru oamenii frumoși și buni, pentru prietenii adevărați, pentru cititorii mei. Pentru familia mea frumoasă și acum, în special, pentru noul ei membru. Sunt recunoscătoare pentru lecțiile de viață primite, pentru învățămintele trase, pentru greutăți. Pentru mâncarea de pe masă, pentru sănătate, pentru belșug.

E echinocțiul de toamnă, o zi specială, când ziua-i egală cu noaptea.

Oare noi, oamenii, vom fi vreodată egali? Oare vom înceta vreodată să ne considerăm mai cu moț decât ceilalți? Oare vom face vreodată concurs de bunătate și empatie? De înțelegere și bunăvoință? Dar izvorâte din inimă, nu doar așa!

Io una tot sper.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

22 septembrie 2020