Echinocțiul de toamnă

Azi ziua-i egală cu noaptea și, oficial, începe toamna. Se zice că azi e bine să fii recunoscător, eu știu că, de ceva vreme, fac asta în fiecare zi. E un exercițiu care merită făcut. Zilnic. Și chiar dacă pare greu la început, în fiecare zi găsești tot mai multe motive să fii recunoscător. Când am început exercițiul nu găseam nimic, eram nemulțumită de locul meu de muncă și nefericită în fiecare zi. Mă trezeam cu gândul „Of! Oare azi ce-o să se mai întâmple?” și începeam cu groază fiecare zi. Nu pot spune că acum sar din pat cu nerăbdare și entuziasm (cam scârțâie pe ici, pe colo, și până mă dezmeticesc și dezmorțesc, durează) dar încep ziua cu-n Doamne-s mulțam! Și ăsta-i motiv de recunoștință, că ne-am ridicat din pat. Când văd că strălucește soarele, că-i fain afară și e cald, iar. E o toamnă minunată anul ăsta, chiar dacă sunt atâtea probleme, atâtea restricții, atâtea măști, atâtea răutăți, măcar vremea-i frumoasă și ține cu noi. Aseară cerul era ca de sticlă, presărat de stele, un colț de lună atârna de el, ghemotocul meu negru de blană dormea dus la pieptul meu, învelit. Mi-a fost rău azi-noapte, rar mi se-ntâmplă, dar uite, încă un motiv de recunoștință e că acum mi-e mai bine. Sunt amețită, deshidratată, dar mă bucur că starea aia ciudată, cu greață, transpirații reci și tremurături măcar a trecut. Mă doare capul, e o durere surdă, știu c-am avut nevoie de o curățare, ceea ce s-a și întâmplat. Uite că cineva mă veghează și are grijă să scap de ce-i rău. Mulțumesc, Doamne, atât pot să spun.

Sunt recunoscătoare pentru oamenii frumoși și buni, pentru prietenii adevărați, pentru cititorii mei. Pentru familia mea frumoasă și acum, în special, pentru noul ei membru. Sunt recunoscătoare pentru lecțiile de viață primite, pentru învățămintele trase, pentru greutăți. Pentru mâncarea de pe masă, pentru sănătate, pentru belșug.

E echinocțiul de toamnă, o zi specială, când ziua-i egală cu noaptea.

Oare noi, oamenii, vom fi vreodată egali? Oare vom înceta vreodată să ne considerăm mai cu moț decât ceilalți? Oare vom face vreodată concurs de bunătate și empatie? De înțelegere și bunăvoință? Dar izvorâte din inimă, nu doar așa!

Io una tot sper.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

22 septembrie 2020

3 gânduri despre „Echinocțiul de toamnă

  1. Cu toate ca o perioada am cam lipsit din mediul virtual,nu prea mi-a ars sa mai socializez,trecand printr-o perioada extrem de critica.Pe tine totusi te-am urmarit atat cat am fost in stare sa te simt aproape prin scrierile tale si prin pozitivismul tau.Si eu simt ca e o perioada foarte confuza,imi zumzaie creierii in cap,un zgomot din ala ciudat de scurt circuit.Candva vedeam anotimpul,,Toamna” ca pe o persoana obosita si cam la capatul puterilor.Oare frumusetea toamnei pe care o vad azi,nu e invers?!Eu cea obosita si la capatul puterilor!!?Te pup si te imbratisez cu toata dragostea crestina!!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.